Ablaţia cu curenţi de radiofrecvenţă este folosită de aproape o decadă dar utilitatea ei la pacienţii cu boală miocardică determinată genetic , aşa cum este şi cardiomiopatia hipertrofică(CMH) nu este pe deplin cunoscută. Dr. Fiorenzo Gaita de la Ospedale Civile Cardinal Massaia, Asti, Italy şi colaboratorii au studiat eficienţa şi siguranţa efectuării ablaţiei cu radiofrecvenţă la 26 de pacienţi cu CMH şi fibrilaţie atriala (FiA) simptomatică şi refractară la tratamentul medicamentos.
  La finalul procedurii, cu o durată medie de cca 108 minute, toţi pacienţii prezentau ritm sinusal. Cu excepţia a două cazuri toţi pacienţii au menţinut ritmul sinusal până la externare.
  Pe o perioadă de urmărire de cca 19 luni, 14 pacienţi (56%) au păstrat ritmul sinusal iar 11(44%) au prezentat episoade paroxistice de FiA sau FiA permanetă sau tahicardie atrială. Un pacient a decedat cu AVC hemoragic la 4 săptămîni după intervenţie. Cinci dintre cei 11 pacienţi au repetat procedura de ablaţie care a restabilit cu succes ritmul sinusal la doi dintre aceştia. Rata de succes obţinută la aceşti pacienţi a fost similară cu ratele de succes obţinute la pacienţii cu FiA idiopatică sau secundară în ciuda asocierii cardiomiopatiei hipertrofice şi a unui atriu stâng de dimensiuni mai crescute
  Aceste date sugerează că ablaţia cu curenţi de radiofrecvenţă este eficientă în vederea obţinerii şi menţinerii ritmului sinusal în ciuda remodelării extensive a atriului stâng.

Am J Cardiol 2007;99:1575-1581.