Administrarea orală a bosentanului, un antagonist
neselectiv al receptorilor de endotelină s-a dovedit a fi eficient la pacienţii
care suferă de hipertensiune pulmonară arterială (HTP) apărută din cauza unei
malformaţii cardiace congenitale (MCC), susţin cercetători greci. Totuşi,
creşterea iniţială a toleranţei la exerciţii se pare că nu se menţine în timpul
tratamentului îndelungat.
În numărul
din martie al revistei Heart, dr. S. C. Apostolopoulou de la Onassis Cardiac
Surgery Centre din Atena şi colegii notează că într-un trial anterior cu durata
de 16 săptămâni, atât la adulţii, cât şi la copiii cu HTP s-au îmbunătăţit
parametrii clinici, hemodinamici şi de exerciţiu.
Studiul reprezintă o extindere la 2 ani a acestui trial, incluzând 19 din cei 21 de participanţi originali. După o doză iniţială mai redusă a medicamentului, pacienţii cu greutatea de peste 40 kg au primit 125 mg de bosentan de două ori pe zi. La cei cu greutatea între 20 şi 40 kg s-a administrat 2x62,5 mg de substanţă activă zilnic.
Atât la 16 săptămâni, cât şi la doi ani, pacienţii au rămas stabili, cu menţinerea ameliorării clinice şi a clasei WHO, fără efecte adverse semnificative sau schimbări mari ale saturaţiei de oxigen. Trebuie menţionat că îmbunătăţirea iniţială observată la 16 săptămâni în ceea ce priveşte consumpţia maximă de oxigen, toleranţa la exerciţii fizice (test de efort), distanţa de mers şi indicele de dispnee Borg în cursul testului plimbării timp de 6 minute nu s-a dovedit a fi susţinută. Toţi parametrii toleranţei la exerciţii fizice au scăzut la valorile de bază în cursul urmăririi de 2 ani.
Pe baza rezultatelor cercetătorii concluzionează că tratamentul cu bosentan este sigur, induce stabilitate şi îmbunătăţire clinică, dar valorile ţintă ale toleranţei la exerciţii fizice scad lent până la valorile iniţiale. De aceea, sunt necesare studii mai mari despre inhibarea prelungită a receptorilor de endotelină, care să evalueze inclusiv calitatea vieţii pentru a stabili rolul terapeutic al bosentanului în această populaţie.
Heart 2007;93:350-354.
Studiul reprezintă o extindere la 2 ani a acestui trial, incluzând 19 din cei 21 de participanţi originali. După o doză iniţială mai redusă a medicamentului, pacienţii cu greutatea de peste 40 kg au primit 125 mg de bosentan de două ori pe zi. La cei cu greutatea între 20 şi 40 kg s-a administrat 2x62,5 mg de substanţă activă zilnic.
Atât la 16 săptămâni, cât şi la doi ani, pacienţii au rămas stabili, cu menţinerea ameliorării clinice şi a clasei WHO, fără efecte adverse semnificative sau schimbări mari ale saturaţiei de oxigen. Trebuie menţionat că îmbunătăţirea iniţială observată la 16 săptămâni în ceea ce priveşte consumpţia maximă de oxigen, toleranţa la exerciţii fizice (test de efort), distanţa de mers şi indicele de dispnee Borg în cursul testului plimbării timp de 6 minute nu s-a dovedit a fi susţinută. Toţi parametrii toleranţei la exerciţii fizice au scăzut la valorile de bază în cursul urmăririi de 2 ani.
Pe baza rezultatelor cercetătorii concluzionează că tratamentul cu bosentan este sigur, induce stabilitate şi îmbunătăţire clinică, dar valorile ţintă ale toleranţei la exerciţii fizice scad lent până la valorile iniţiale. De aceea, sunt necesare studii mai mari despre inhibarea prelungită a receptorilor de endotelină, care să evalueze inclusiv calitatea vieţii pentru a stabili rolul terapeutic al bosentanului în această populaţie.
Heart 2007;93:350-354.
