Nou-născuţii seamănă în mod clar cu mamele lor,
însă cu toate acestea multe dintre ele afirmă că bebeluşul seamănă cu tatăl,
sub influenţa unei manipulări incoştiente care vizează să apere copilul când
este vulnerabil, potrivit unor oameni de ştiinţă francezi de la Centrul
naţional de cercetări ştiinţifice (CNRS), relatează AFP. Indiferent
că este vorba de o fetiţă sau un băieţel, bebeluşii sub un an seamănă în mod
remarcabil cu mama lor, afirmă cercetătorii de la Institutul pentru ştiinţele evoluţiei de la Montpellier într-un
articol publicat pe site-ul revistei Evolution
and Human Behavior.
Chipul bebeluşilor prezintă "un relativ anonimat paternal", ceea ce îi pune la adăpost de eventualele îndoieli privind paternitatea la o vârstă la care protecţia tatălui este esenţială pentru supravieţuire, notează ei.
Această protecţie este întărită de mame, care văd trăsăturile tatălui la copil, conducându-i pe taţii înşişi să aprecieze că bebeluşul le seamănă.
Cu toate acestea, observaţiile unor "judecători" neutri, fără nici o legătură cu familiile, pe baza fotografiilor a 83 de copii, demonstrează contrariul. Confruntând fiecare chip de copil cu trei fotografii de bărbaţi şi trei de femei, ei au identificat în cele mai multe dintre cazuri mama, însă s-au înşelat în privinţa tatălui.
Această asemănare, care se inversează la majoritatea băieţilor în jurul vârstei de 2-3 ani, pare să rezulte dintr-o evoluţie genetică a speciei, susţin Alexandra Alvergne, Charlotte Faurie şi Michel Raymond.
Totuşi, cercetătorii nu exclud că morfologia mai accentuată a chipului la bărbat (bărbia, nasul, maxilarul) influenţează această percepţie. Numai caracteristicile cele mai fine sunt vizibile la nou-născuţi, întărind asemănarea cu mama. (Rompres)
Chipul bebeluşilor prezintă "un relativ anonimat paternal", ceea ce îi pune la adăpost de eventualele îndoieli privind paternitatea la o vârstă la care protecţia tatălui este esenţială pentru supravieţuire, notează ei.
Această protecţie este întărită de mame, care văd trăsăturile tatălui la copil, conducându-i pe taţii înşişi să aprecieze că bebeluşul le seamănă.
Cu toate acestea, observaţiile unor "judecători" neutri, fără nici o legătură cu familiile, pe baza fotografiilor a 83 de copii, demonstrează contrariul. Confruntând fiecare chip de copil cu trei fotografii de bărbaţi şi trei de femei, ei au identificat în cele mai multe dintre cazuri mama, însă s-au înşelat în privinţa tatălui.
Această asemănare, care se inversează la majoritatea băieţilor în jurul vârstei de 2-3 ani, pare să rezulte dintr-o evoluţie genetică a speciei, susţin Alexandra Alvergne, Charlotte Faurie şi Michel Raymond.
Totuşi, cercetătorii nu exclud că morfologia mai accentuată a chipului la bărbat (bărbia, nasul, maxilarul) influenţează această percepţie. Numai caracteristicile cele mai fine sunt vizibile la nou-născuţi, întărind asemănarea cu mama. (Rompres)
