Oamenii de ştiinţă au găsit răspunsul la întrebarea
de unde apar rataţii: genele ar fi de
vină în proporţie de 98%, relatează miercuri MigNews. Jeason Dallas
şi-a explicat întotdeauna înclinaţia de a risca printr-o particularitate a
caracterului său. Ulterior însă, a aflat că savanţii de la Centrul de cercetare
Fred Hutchinson din Seattle au descoperit că la şoareci tendinţa către risc este ereditară. În acest moment,
dnul Dallas este convins că predispoziţia sa pentru risc este de natură genetică şi nu fără temei.
Noile descoperiri în domeniul geneticii ridică întrebări majore referitoare la măsura în care pot oamenii să se controleze pe sine şi comportamentul lor.
Recent au fost descoperite genele responsabile de predispoziţia la obezitate, de abilităţile de a dansa şi de slăbiciunea pentru fumat.
Unora le convine, probabil, să dea vina pentru toate slăbiciunile caracterului lor pe gene, pentru că astfel se simt eliberaţi de orice responsabilitate şi, în consecinţă, nu sunt măcinaţi de sentimentul de vinovăţie. Alţii însă s-ar putea considera condamnaţi, iar mulţi s-ar putea simţi dezamăgiţi la gândul că succesele lor nu depind în totalitate de sârguinţa proprie.
La fel, părinţii ar trebui să-şi reconsidere rolul în conformitate cu aceste descoperiri. S-ar putea ca insuccesele odraslelor să nu aibă la bază deficienţe de educaţie, ci o ereditate cu probleme. ªi poate că un viitor laureat al premiului Nobel ar fi apărut indiferent de talentele lor pedagogice.
Principala întrebare este însă la ce va duce recunoaşterea rolului cheie al eredităţii în cazul omului? La toleranţă universală şi mărinimie sau la o resuscitare a prejudecăţilor?
Dacă predispoziţia pentru creşterea în greutate va fi tratată ca o particularitate ereditară, atitudinea societăţii faţă de persoane supraponderale ar putea deveni mai tolerantă sau, dimpotrivă, aceştia vor fi trataţi ca persoane genetic deficitare.
”Pe zi ce trece apar noi informaţii potrivit cărora esenţa existenţei noastre este determinată la nivel molecular”, indică Paul Rabinow, antropolog la Universitatea Berkeley California, care studiază legătura dintre ştiinţă şi cultură. În SUA predomină în continuare punctul de vedere că totul depinde de voinţă, dar genetica demonstrează că lucrurile stau cu totul altfel, adăugă omul de ştiinţă citat.
”Putem spune cu siguranţă că anumite trăsături de caracter se transmit pe cale genetică. Eu cred că acestea influenţează viaţa noastră de zi cu zi”, susţine, la rândul său, Steven Pinker, psiholog la Harvard. Rudele unor persoane al căror comportament riscă să le deterioreze sănătatea şi care dau vina pentru slăbiciunile lor pe ereditate privesc cu condescendenţă aceste explicaţii, însă la un centru de dezalcoolizare din statul Minnesota există o altfel de abordare faţă de ereditate. ”Când omul află că mai mult de jumătate din vina pentru slăbiciunea sa pentru alcool revine eredităţii, el poate să se elibereze mai repede de sentimentul de culpabilitate care împiedică însănătoşirea sa”, afirmă medicul principal al acestui centru Marvin Seppala. (Rompres)
Noile descoperiri în domeniul geneticii ridică întrebări majore referitoare la măsura în care pot oamenii să se controleze pe sine şi comportamentul lor.
Recent au fost descoperite genele responsabile de predispoziţia la obezitate, de abilităţile de a dansa şi de slăbiciunea pentru fumat.
Unora le convine, probabil, să dea vina pentru toate slăbiciunile caracterului lor pe gene, pentru că astfel se simt eliberaţi de orice responsabilitate şi, în consecinţă, nu sunt măcinaţi de sentimentul de vinovăţie. Alţii însă s-ar putea considera condamnaţi, iar mulţi s-ar putea simţi dezamăgiţi la gândul că succesele lor nu depind în totalitate de sârguinţa proprie.
La fel, părinţii ar trebui să-şi reconsidere rolul în conformitate cu aceste descoperiri. S-ar putea ca insuccesele odraslelor să nu aibă la bază deficienţe de educaţie, ci o ereditate cu probleme. ªi poate că un viitor laureat al premiului Nobel ar fi apărut indiferent de talentele lor pedagogice.
Principala întrebare este însă la ce va duce recunoaşterea rolului cheie al eredităţii în cazul omului? La toleranţă universală şi mărinimie sau la o resuscitare a prejudecăţilor?
Dacă predispoziţia pentru creşterea în greutate va fi tratată ca o particularitate ereditară, atitudinea societăţii faţă de persoane supraponderale ar putea deveni mai tolerantă sau, dimpotrivă, aceştia vor fi trataţi ca persoane genetic deficitare.
”Pe zi ce trece apar noi informaţii potrivit cărora esenţa existenţei noastre este determinată la nivel molecular”, indică Paul Rabinow, antropolog la Universitatea Berkeley California, care studiază legătura dintre ştiinţă şi cultură. În SUA predomină în continuare punctul de vedere că totul depinde de voinţă, dar genetica demonstrează că lucrurile stau cu totul altfel, adăugă omul de ştiinţă citat.
”Putem spune cu siguranţă că anumite trăsături de caracter se transmit pe cale genetică. Eu cred că acestea influenţează viaţa noastră de zi cu zi”, susţine, la rândul său, Steven Pinker, psiholog la Harvard. Rudele unor persoane al căror comportament riscă să le deterioreze sănătatea şi care dau vina pentru slăbiciunile lor pe ereditate privesc cu condescendenţă aceste explicaţii, însă la un centru de dezalcoolizare din statul Minnesota există o altfel de abordare faţă de ereditate. ”Când omul află că mai mult de jumătate din vina pentru slăbiciunea sa pentru alcool revine eredităţii, el poate să se elibereze mai repede de sentimentul de culpabilitate care împiedică însănătoşirea sa”, afirmă medicul principal al acestui centru Marvin Seppala. (Rompres)