Agenţia DPA scrie că pacienţii cu boli cardiovasculare nu trebuie să renunţe complet la drumeţiile montane până la altitudinea de 2500 m, atâta timp cât nu suferă de insuficienţă cardiacă pronunţată sau de boli pulmonare grave.

Norbert Smetak de la Asociaţia Naţională a Rezidenţilor Cardiologi din Germania cu sediul la München a afirmat că problemele derivate din saturaţia de oxigen nu se produc până la altitudini mari.

Drumeţiile făcute între altitudinile de 2500 de metri până la 3500 de metri sunt rezonabile, doar pentru pacienţii fără probleme cardiace, aritmii sau boli complementare coexistente şi care se simt fundamental bine din punct de vedere fizic. 

El a sugerat ca pacienţii să se aclimatizeze cu muntele timp de trei şi cinci zile, înainte de a face o drumeţie la mare altitudine. În acest răstimp, persoanele trebuie să evite în mare măsură activitatea fizică. Aceasta perioadă oferă corpului timpul necesar pentru creşterea numărului de globule roşii care transportă oxigenul şi dioxidul de carbon de la plămâni către ţesuturi.

În timpul drumeţiilor este important ca pacienţii să acorde o atenţie specială corpului lor. În cazul în care apar dificultăţi de respiraţie, leşin sau ameţeală, Smetak sugerează ca pacientul să ia o pauză sau, dacă este necesar, să întrerupă drumeţia, notează DPA.

Sursa: AGERPRES