Etiologie, istoric
Gripa aviară (Avian influenza), o boală infecţioasă a păsărilor cauzată de mutaţia de tip A a virusului gripal, a fost descoperită în Italia, în jurul anului 1900, de atunci răspândindu-se în întreaga lume. Toate păsările sunt considerate predispuse la infecţie cu gripa aviară, deşi unele specii sunt mai rezistente la îmbolnăvire. Păsările migratoare (în special raţele sălbatice) sunt considerate principala sursă de gripă aviară, acestea fiind şi cele mai rezistente la infecţie. Păsările domestice, în schimb, inclusiv găinile şi curcanii, sunt deosebit de predispuse la epidemiile de gripă letale. Perioada de incubaţie este de la trei la cinci zile, iar simptomele variază de la un individ la altul.
Izbucnirile formelor foarte patogenice până acum au fost cauzate de virusul gripal de tip A, din familia Orthomyxoviridae, care acţionează la nivelul acidului ribonucleic, ARN (subtipurile H5 şi H7). Din 16 subtipuri de viruşi ai tipului A (numite H) fiecare cu 9 sub-sub-tipuri (numite N), doar trei - H5, H7 şi H9 sunt capabile să treacă graniţele dintre diferite specii (în speţă de la pasăre la om).
Virusul gripal conţine un lanţ unic negativ ARN compus din nouă fragmente care codifică 144 proteine virale (combinaţii între N şi H, materialul genetic al virusului). Fragmentele de ARN au un înveliş proteic comun, care le uneşte formând nucleoproteidul. Învelişul exterior este constituit dintr-o membrană lipidică; lipidele sunt răspunzătoare pentru complicaţiile grave care afectează individul în timpul bolii.
Combinaţia H5N1, cea care a permis trecerea de la păsări la om, prezintă particularităţi din mai multe puncte de vedere. H5N1 se modifică rapid şi prezintă tendinţa de a dobândi gene de la viruşi, infectând şi alte specii de animale. Abilitatea sa de a cauza boală acută la oameni a fost confirmată. Mai mult, studiile de laborator au demonstrat că acest virus are o patogenitate ridicată şi poate cauza boli acute şi la oameni.
În mod normal, viruşii gripei aviare nu afectează şi alte specii decât păsările şi porcii, în schimb, viruşii care au suferit mutaţii s-au dovedit capabili să provoace efecte catastrofale.
Transmiterea bolii se face prin aer şi prin excrementele păsărilor (de la un animal bolnav la altul), în primul rând, apoi prin alimente contaminate, apă, echipamente şi îmbrăcăminte; nu au fost înregistrate până acum de infectare prin mâncare gătită din carne de pasăre (de la animale bolnave la om şi de la un om bolnav la altul).
În absenţa măsurilor prompte de control susţinute de o bună supraveghere, epidemiile pot dura ani. Pentru că viruşii gripali suportă schimbări genetice frecvente, este nevoie de o monitorizare permanentă a situaţiei gripei la nivel global şi ajustări anuale în compoziţia vaccinurilor antigripale, activităţi ce au fost prioritare pentru Programul Global de Gripă al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) încă de la începutul lui în 1947.
Prima infecţie cu un virus de gripă aviară înregistrată la om a apărut în Hong Kong în 1997, când tulpina de tip H5N1 a cauzat boli respiratorii acute la 18 persoane, dintre care 6 au murit. Infecţia la oameni a coincis cu o epidemie de gripă aviară, cauzată de aceeaşi tulpină, la populaţia de păsări domestice din Hong Kong.
Investigaţiile legate de izbucnirea epidemiei au stabilit că sursa infectării oamenilor a fost contactul direct cu păsările afectate. Studiile efectuate ulterior la nivel genetic au arătat că virusul a trecut direct de la păsări la oameni. Transmiteri s-au înregistrat şi la lucrătorii de asistenţă medicală, dar nu au cauzat boli acute.
Despre gripa aviară s-a pomenit din nou spre sfârşitul anului 2003, când milioane de păsări au trebuit sacrificate în mai multe ţări asiatice pentru a preveni răspândirea infecţiei, pagubele provocate industriei avicole din aceste ţări ridicându-se la 15 miliarde dolari. Totodată, au murit 66 de persoane infectate cu virusul care a primit indicativul H5N1.
S-a crezut ca în urma măsurilor adoptate, epidemia a fost oprită, dar recent a fost semnalată izbucnirea de noi cazuri, care au alarmant nu numai comunitatea ştiinţifică, dar şi cercurile politice internaţionale.
După modelele precedente, epidemiile de gripă se aşteaptă să apară, în medie, de trei patru ori într-un secol, când un nou subtip de virus apare şi se transmite uşor de la o persoană la alta. Oricum incidenţa epidemiilor de gripă este imprevizibilă. În secolul al XX-lea, marea epidemie de gripă dintre 1918-1919, care se estimează că a cauzat moartea a 40-50 milioane de oameni în întreaga lume, a fost urmată de epidemii în 1957-1958 şi 1968-1969.
Experţii în domeniu consideră ca o altă epidemie de gripă este inevitabilă şi posibil iminentă.
Tabloul clinic şi anatomo-patologic al gripei aviare
Tabloul clinic al infecţiilor gripale aviare este foarte variat, dependent de tipul de virus, specia de păsări, vârsta şi condiţiile de întreţinere. Formele clinice cele mai grave le prezintă pesta aviară, cu tulburari respiratorii, circulatorii, digestive şi nervoase. Exista o mare asemănare sub aspect clinic între pesta aviară şi pseudopesta aviară (boala de Newcastle), cu deosebirea că în pesta aviara apar frecvent şi edeme ale ţesutului conjunctiv subcutanat, localizate mai ales la cap şi gât. Edemele constituie semne caracteristice, foarte importante pentru orientarea diagnosticului, dar acestea sunt inconstant prezente şi apar nu numai în pesta aviară. Uneori gripa păsărilor evoluează numai cu manifestări respiratorii sau digestive şi chiar asimptomatic. Forma asimptomatică poate fi demonstrată numai prin evidenţierea anticorpilor serici.
Modificările anatomopatologice constau în leziuni asemănătoare cu cele din pseudopesta, la care se adaugă prezenţa edemelor gelatinoase în ţesutul conjunctiv subcutanat, a exsudatelor seroase, sero-fibrinoase sau sero-hemoragice în cavitaţi şi a hemoragiilor pe seroase şi mucoase. În proventricol pot să apară hemoragii diseminate sub forma de inel, dar lipsesc modificările cu caracter necrotic-difteroid, obişnuit întâlnite în pseudopesta. În gripa aviara cu manifestari predominent respiratorii, obişnuit, se constata catar conjunctival, rinită, traheită, sinuzită, aerosaculită şi pneumonie interstiţială. Diagnosticul de certitudine al bolii se bazeaza pe izolarea şi identificarea virusului gripal sau/şi pe evidenţierea anticorpilor în serul sanguin al păsărilor trecute prin boală.
Tratament
Medicamentele antivirale, din care unele pot fi utilizate atât pentru tratament cât şi pentru prevenirea îmbolnăvirii, au efect clinic efectiv asupra virusului gripei aviare atât la adulţi, cât şi la copii, dar limitat. Oseltamivir este un medicament antiviral, cu administrare orală, care acţionează împotriva tuturor virusurilor gripale, inclusiv H5N1.
Împotriva lui H5N1 nu există deocamdata decât un vaccin aflat în stadiu experimental. Chiar dacă acesta se va dovedi eficient, cantităţile necesare în cazul unei epidemii globale ar depăşi cu mult capacitatea mondială de producţie. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul singurului tratament anti-viral care pare să fi dat pana acum rezultate impotriva gripei aviare.
Vaccinul antigripal actual este eficient impotriva virusului gripei umane aflat acum in circulaţie, dar este total ineficient împotriva virusului aviar mutant. În acest caz, terapia cu medicamente antivirale este singura formă de tratament de prima linie.
Măsuri de profilaxie
Vaccinarea pare sa fie singura posibilitate certă de prevenire a gripei aviare, dar utilizarea vaccinurilor în acest scop este limitată din considerente economice. Vaccinurile inactivate dau o imunitate de scurtă durată şi utilizarea lor presupune o permanentă cunoaştere a tipurilor existente în teritoriu, pentru o continuă adecvare a compoziţiei antigenice a vaccinului corespunzator evoluţiei procesului de reasortare genomică a virusurilor care produc boala. Pentru combaterea bolii la păsări în focarele diagnosticate, este necesară sacrificarea întregului efectiv şi efectuarea de dezinfecţii generale riguroase în adaposturile depopulate, în abatoare şi în întreprinderile de valorificare a deşeurilor organice.
Pentru protecţia populaţiei umane faţa de contaminarea cu virusul gripal aviar este esenţială respectarea normelor de igienă veterinară pe tot parcursul procesului de creştere a păsărilor şi de obţinere şi de prelucrare a produselor avicole. Vaccinarea antigripală obişnuita, care se practică anual în ţara noastră, nu asigură o protecţie faţa de virusurile gripale aviare, deoarece acestea sunt diferite din punct de vedere antigenic. Pe plan mondial, a fost pusă la punct prepararea de vaccin contra tipului aviar H5N1, dar OMS apreciază că în cazul apariţiei unei pandemii de gripa aviara nu ar fi posibilă o producţie suficientă de vaccin, nici măcar pentru populaţia Europei. De aceea, se consideră că protecţia păsărilor şi a oamenilor faţa de gripa aviară trebuie realizată preponderent prin măsuri de protecţie generală, nespecifică. În transmiterea la distanţa a acestor virusuri un rol important revine păsărilor sălbatice migratoare, care nu trebuie să vină în contact cu păsările domestice şi nici cu furajele şi apa destinată acestora. Este mai ales important ca păsările domestice să fie crescute în spaţii închise, în care nu au acces păsările salbatice. Aceasta masură trebuie aplicată cu prioritate în localitaţile aflate pe culoarele de migraţie a păsărilor salbatice acvatice. În România, există două culoare mari de migraţie a păsărilor de ţărm: din nord (mai ales din Marea Baltica) şi din sud (Delta Nilului, Dakkar şi Africa subsahariană) spre Delta Dunării sau alte lunci din sudul ţării. Dinspre nord (Marea Baltică), dar posibil şi din est (Marea Caspica) migraţia păsărilor ameninţă teritoriul României cu gripa aviară, iar dinspre sud cu virusul encefalitei West Nile, care se manifestă tot mai frecvent, fiind transmis de ţânţari (la animale şi la om). Transmiterea virusurilor gripale pe alte căi şi mai ales prin ou, deşi pare posibilă, nu a fost încă constatată în condiţii naturale. Tratamentul termic al cărnii şi ouălor exclude posibilitatea infectării omului pe această cale, iar spălarea cu apă caldă şi săpun a mâinilor şi în general a suprafeţelor contaminate, ca şi utilizarea de antiseptice şi dezinfectante uzuale, asigură distrugerea virusului gripal în decurs de câteva minute.
