Meritele echipei de cercetători români conduse de academicianul Laurenţiu M. Popescu, preşedintele Academiei de ªtiinţe Medicale, sunt recunoscute tot mai des, în ultima perioadă, pe plan internaţional. De curând, două prestigioase publicaţii de specialitate - Cells Tissues Organs şi Wells Fargo Advisors - au scris despre telocite sau 'celulele Popescu', aşa cum sunt cunoscute în mai multe ţări, inclusiv în China. Cele două publicaţii întregesc tabloul presei internaţionale care descrie în cuvinte laudative efortul acestor cercetători de a face cunoscută România pe plan internaţional.
Articolele descriu în termeni de specialitate istoricul acestei descoperiri care poate schimba lumea medicală şi care poate salva vieţile a milioane de oameni, ştiut fiind că principala cauză a mortalităţii în lume o reprezintă bolile cardiovasculare, preponderent fiind infarctul miocardic.
Despre această cercetare şi despre legătura dintre cercetarea fundamentală şi clinică vorbeşte academician Laurenţiu Popescu într-un scurt interviu acordat Agerpres.

Agerpres: Ce sunt celulele telocite?
Acad. Laurenţiu Popescu: În primul rând, vreau să spun că este rar, dacă nu rarisim, ca în ultima sută de ani să mai fie descris vreun tip nou de celule, faţă de cele descrise în perioadele anterioare.
Cam de prin 1870 se foloseşte microscopul în mod curent în multe laboratoare din Europa şi cam de prin 1870 până în anii '40 au fost descrise cam toate tipurile de celule care se cunosc până în momentul de faţă. În anii '50 a apărut microscopia electronică, ce a descris tipuri noi de celule şi a dat detalii în legătură cu organizarea şi structura celulelor. Meritul principal este al profesorului Palade.
Termenul de telocite vine din greceşte, de la 'telos' - nu are nicio legătură cu distanţa, adică teledetecţie, televiziune - ci înseamnă că acţionezi la distanţă.
Surpriza este că noi, fără să intenţionăm acest lucru, cu destul noroc şi multă stăruinţă, adică prin serendipitate, termenul care defineşte în ştiinţă a găsi din întâmplare. Sigur că din întâmplare, dar şi perseverenţă şi să îţi dai şi seama ce ai făcut.
Aceste telocite au nişte prelungiri imense. Ele reprezintă un tip special de celule care sunt în diferite organe, inclusiv în inimă. Aceste prelungiri emit nişte vezicule, numite exozomi, care permit transferul unor molecule de pe celulele pentru care altă cale nu există.

Agerpres: Ce rol au ele?
Acad. Laurenţiu Popescu: Ei, aici e problema. Încercăm să vedem ce rol au. Ceea ce este senzaţional este că dintre celulele care nu sunt celule nervoase au cele mai lungi prelungiri, ele sunt şi extrem de subţiri încât nu pot fi observate la microscopul obişnuit, ci numai la microscopul electronic. Noi le-am descoperit la microscopul electronic.
Le-am descris în vreo cincisprezece organe din corpul uman - inimă, în toate cele trei straturi ale inimii endocard, miocard, pericard, în jurul vaselor sangvine, în plămâni, pleură, perineu, uter, trompe uterine, vezica biliară.
Rolul este probabil acela de a controla relaţiile dintre alte celule în mod particular - dacă vreţi să zicem aşa e medierea între sistemul nervos şi sistemul vascular.
În afara sistemului nervos şi circulator care sunt arhicunoscute ca sisteme de reglare a funcţiilor corpului, am imaginat că avem de a face şi cu un sistem interstiţial, totalitatea telocitelor formând un fel de reţea care ar pute fi definită ca un sistem interstiţial.
În felul ăsta s-ar putea explica unele rezultate bunăoară ale acupuncturii.
Ceea ce este foarte important este că, probabil, ele asigură capacitatea regenerativă a unui organ dacă sunt stimulate. Cheia problemei este să găsim ceva care să le stimuleze, pentru că, din anatomia comparată ştim la speciile care au o capacitate mare de regenerare, cum este specia de peşte numită Zebra, şi la şopârle povestea cu coada, că, dacă tai o bucată, se regenerează, dar ce nu ştie toată lumea este că, dacă tai o bucată de inimă fie de la peştele Zebra, fie la salamandră se reface şi numărul de telocite la peştele Zebra şi la şopârlă este imens. E o pistă.

Agerpres: Ele ar putea fi responsabile de anumite boli?
Acad. Laurenţiu Popescu: S-ar putea, dar suntem foarte la început. Eu cred că ideea de sistem interstiţial ca sistem regulator şi regenerare este importantă. Medicina regenerativă are în momentul de faţă trei mijloace - celulele stem, molecule mici care pot pătrunde prin membrană şi au activitate stimulatorie, şi ingineria ţesuturilor la care aş adăuga că medicina regenerativă poate însemna în acest moment celule stem plus telocite.
Încercăm să convingem cât mai multă lume de importanţa acestor celule, care ar putea fi cheia regenerării inimii. În privinţa acestor celule se întrevăd trei direcţii. Prima este formarea unei structuri normale a inimii, în stadiul de formare, fetal şi la nou născut. Urmează mecanismul de reparare a inimii, o speranţă vitală a omenirii şi, dacă se va găsi o metodă de stimulare a acestor celule, este foarte probabil să se ajungă la capacitatea de a repara ceea ce se petrece în infarctul miocardic. A treia problema este implicarea acestor celule în diferite procese patologice cum este fibrilaţia atrială, o boală cu importante consecinţe asupra inimii şi care ar putea fi vindecată.

Agerpres: Se vorbeşte tot mai mult de colaborarea dintre clinicieni şi cercetarea fundamentală?
Acad. Laurenţiu Popescu: Medicina translaţională este curentul cel mai realist din toate punctele de vedere al cărui deziderat este aplicarea cât mai rapidă în condiţii de siguranţă a descoperirilor din laborator la patul bolnavului.
Eu sunt editorul şef al celei mai reputate reviste internaţionale de medicină translaţională.
Ne punem speranţe că descifrarea funcţiei telocitelor va contribui puţin la medicina translaţională.