Vitamina D reprezinta o vitamina liposolubila cu un rol important in metabolismul calciului si in sanatatea oaselor. Deficitul ei la copii determina rahitism, iar la adulti osteomalacie.

Ea prezinta mai multe fractiuni:

• Vitamina D2 (ergocalciferol) - in drojdia de bere;
• Vitamina D3 (colecalciferol) - este produsa in piele sau in alimente (grasimea din peste);

Surse: depozitele organice de vitamina D depind de 2 surse: endogena si exogena. Vitamina D este produsa in piele sub influenta razelor UV; sinteza poate fi insuficienta in cazul lipsei expunerii la lumina, dar depinde si de calitatea si cantitatea radiatiilor UV (aer poluat, altitudini crescute, obiceiuri vestimentare). De exemplu, in tarile nordice sinteza este nula intre lunile aprilie si octombrie. Capacitatea de absorbtie a pielii depinde si de tipul de piele: 20-30% pentru pielea alba si sub 1% pentru pielea colorata, bogata in melanina.

Sursa exogena este reprezentata de alimente (de obicei alimentatia traditionala este saraca in vitamina D); surse importante sunt carnea de peste (ton, sardine, morun).

Metabolism: o data patrunsa in organism, vitamina D se acumuleaza la nivel hepatic, unde sufera o hidroxilare la C25; produsul obtinut (calcidiol, 25 hidroxiergocalciferol) trece in plasma unde se leaga de o proteina transportor (α globulina). Calcidiolul reprezinta cel mai bine nivelul de vitamina D circulanta.

La nivel renal are loc o a doua hidroxilare, la C1 sau C24 cu formarea de calcitriol si 24,25- dihidroxivitamina D. Calcitriolul reprezinta produsul active tisular.

• Actiune biologica: la nivel tisular calcitriolul are mai multe actiuni, mai ales la nivelul organelor tinta in metabolismul calciului (intestin, rinichi, os):

• stimuleaza translocatia calciului la nivelul eritrocitelor;
• creste absorbtia intestinala a calciului;
• la nivelul osteoblastelor stimuleaza sinteza de fosfataze alcaline si osteocalcina;

• Unitate de masura: 1 unitate internationala = 25 ng = 62,5 nmol;

• Cauzele deficitului de vitamina D sunt multiple:

• expunere inadeacvata la soare;
• tulburari de absorbtie (rezectii intestinale, fibroza chistica, boala celiaca- in acest caz trebuie sa urmati o dieta cu produse fara gluten);
• cantitati minime in laptele matern (si lipsa suplimentarii cu vitamina D);
• efecte secundare ale unor medicamente (fenobarbital, rifampicina);

• Epidemiologia deficitului de vitamina D: este intr-un procent mai mare la batrani, persoane spitalizate sau institutionalizate, insa apare si la adulti si la tineri sanatosi. Tratarea ei scade incidenta fracturilor de sold si non-vertebrale la batrani, cu scaderea caderilor accidentale la aceasta varsta, previne osteoporoza prin imbunatatirea densitatii osoase, scade riscul de aparitie a diabetului zaharat si a unor cancere (san, colon, prostata).

In ceea ce priveste rasa, deficitul de vitamina D este mai frecvent la rasa neagra, melanina intervenind cu absorbtia razelor UV.

• Clinica deficitului de vitamina D: de obicei este silentios; la copii exista mai multe semne: craniotabes, intarzierea inchiderii fontanelelor, boseluri frontale proeminente, stern in carena, matanii costale, cifoscolioza, semn Marfan. La adulti apare osteomalacia, manifesta prin dureri musculare si articulare cronice.

Investigatii:

• Dozarea 25(OH)D seric >> cel mai bun test de determinare a statusului vitaminei D in organism; un nivel sub 32ng/ml se considera insuficienta;
• Dozarea PTH >> exista o relatie de inversa proportionalitate intre nivelul lui si cel al 25(OH)D; de obicei nivelul lui scade dupa ce se corecteaza deficitul de vitamina D;

PREVENTIE:

Copii:

• Alaptat (si peste varsta de 1an) >> 400 UI/zi vitamina D3 si expunere la soare;
• La cei cu expunere putina sau piele neagra >> 400-1000UI/zi si expunere la soare (intre 1 si 18 ani);

Adulti:

• Expunere inadecvata, varstnici, sarcina, alaptat >>  800-1000UI/zi  sau 50000UI/luna  vitamina D3 si expunere la soare;
• Sindrom de malabsorbtie >> 50000UI/saptamana vitamina D2;
• Administrarea de medicamente ce cresc metabolismul vitaminei D >> 50000 UI vitamina D2 la 1/2/4 saptamani;

DIETA: consumul de alimente bogate in vitamina D: peste, lapte si produse lactate. De asemenea este indicat consumul de alimente ce au adaos de vitamina D: lapte, cereale, suc de portocale, dar si multivitamine.

TRATAMENT MEDICAL:

Copii:

• alaptat fara suplimentare(peste 1 an), vitamina D2 sau D3 1000-2000UI/zi cu suplimentare de calciu;
• expunere neadecvata sau piele >> 50000UI/8 saptamani vitamina D2;

Adulti:

• - expunere inadecvata, sarcina, varstnici >> 50000UI/8 saptamani;
• - malabsorbtie
  • >> iradiere UV;
  • >> 50000UI/zi;
• - medicamente ce cresc metabolizarea vitaminei D >> 50000UI/2 saptamani pentru 8-10 saptamani sau in fiecare saptamana daca 25(OH)D este sub 30ng/dl;

Sursa: Doctorul Meu