Majoritatea statisticilor referitoare la consumul de
medicamente relevă faptul că folosirea antibioticelor se află pe primele
locuri. Despre modul cum ar trebui administrate acestea, redactorul de
specialitate al Rompres l-a rugat pe
prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, directorul Institutului de Boli Infecţioase
"Matei Balş", să ofere mai multe detalii şi precizări. Cât din acest
consum de antibotice este acoperit de o indicaţie corectă şi cât reprezintă
abuz?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: La o primă vedere, datele generale arată că în circa 60% din cazuri antibioticele sunt corect recomandate, iar în aproximativ 40% utilizarea lor reprezintă un abuz, administrarea lor fiind total contraindicată.
Întrebare: Care ar fi elementele care concurează la abuzul de antibiotice?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: Un prim alement ar fi de ordin general şi anume apariţia unui episod febril. Ca atare, putem spune că febra peste 38 de grade Celsius ar fi principalul vinovat în determinarea abuzului de antibiotice. Explicaţia ar rezida în faptul că oamenii tind să asocieze prezenţa febrei cu o infecţie, în contextul în care ar trebui să ştim că apariţia febrei poate fi atât de natură infecţioasă, cât şi neinfecţioasă.
Febra de natură infecţioasă este relativ bine conturată şi asociază o serie de manifestări care pot fi relevante pentru medic în vederea stabilirii diagnosticului unei eventuale boli infecţioase. Mai mult decât atât, trebuie să ştim că nu orice boală infecţioasă care dă febră se şi tratează cu antibiotice. În acest context, se poate aprecia că la circa 30 - 35% din bolile infecţioase comunitare (adică dobândite în afara spitalului) recunosc o cauză bacteriană (care se pretează la tratamente cu antibiotice), în timp ce 65 - 70% recunosc cauze virale, ori virusurile nu sunt sensibile la antibiotice.
Dacă aşa stau lucrurile şi antibioticele îşi găsesc utilitatea numai în terapia infecţiilor generate de bacterii ,atunci apare evident faptul că plecând de la un element extrem de comun şi cunoscut totodată - febra, putem ajunge relativ uşor la un abuz în utlizarea antiboticelor.
Întrebare: Ce este de făcut ?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: Evident că pentru a reduce sau chiar a împiedica abuzul în consumul de antibiotice, ar trebui să respectăm câteva reguli, cum ar fi: ori de câte ori avem impresia că avem nevoie de un antibiotic - în mod obligatoriu - să consultăm medicul de familie. Ori de câte ori avem impresia că avem nevoie de un antibiotic, dar nu avem acces la medicul de familie, din varii considerente, atunci vom încerca să consultăm un medic specialist în boli infecţioase şi ori de câte ori ni se întâmplă să facem febră să nu luăm antibiotice fără prescrierea acestora de către un medic.
Întrebare: Există situaţii de urgenţă în care putem "uza" de antibiotice şi dacă da, care sunt acelea ?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: Astfel de sitaţii nu se întâlnesc foate des, dar ele totuşi există. Ar fi de menţionat două situaţii limită şi anume: o boală diareică cu scaune diareice apoase cu sau fără aspect de "zeamă de orez" şi care ar putea sugera "holera" dacă acest lucru se întâmplă când sunteţi în Delta Dunării. În acest context, administrarea de tetraciclină 2g/zi este salvatoare, ştiut fiind faptul că holera este una dintre bolile rapid ucigătoare. Holera este endemică în România în zona Deltei Dunării şi ca atare pentru orice boală diareică apărută în cursul unui sejur în Delta Dunării e bine să luăm pe zi 2 - 2,5g de tetraciclină - doză unică - atitudine completată cu un consult rapid medical.
O a doua situaţie poate fi determinată de angina streptococică. Angina streptococică se manifestă prin dureri foarte mari la înghiţit + creşterea de volum a amigdalelor, amigdale care sunt intens roşii şi cu depozite purulente. Acest aspect particular a condus la denumirea acestui tip de angină (amigdalită) - angină acută eritemato-pultacee (angină purulentă) şi pentru a fi combătută trebuie să administrăm Penicilina V sau cefalosporine orale.
Întrebare: Când nu este bine să ne automedicăm cu antibiotice?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: Răspunsul ar trebui să fie "niciodată". Dar cum "niciodată" nu prea există, atunci apare evident faptul că de multe ori ne automedicăm cu antibiotice. Astfel, atunci când dezvoltăm o infecţie urinară - afecţiune foarte cunoscută şi recunoscută mai ales de către persoanele de sex feminin - nu este bine să luăm imediat antibiotice, chiar dacă le avem în casă, întrucât administrarea antibioticelor are de cele mai multe ori efect de presiune selectivă asupra bacteriilor implicate în infecţiile urinare în ideea apariţiei de bacterii rezistente la acele antibiotice. Ca atare ar fi de preferat ca, înaintea începerii unui tratament cu antibiotice în astfel de cazuri, să se efectueze mai întâi un examne sumar de urină şi respectiv o urocultură. După efectuarea acestor două analize se poate începe o antibioticoterapie care ulterior, în funcţie de rezultatele obţinute la cele două analize, se va putea corecta.
De asemenea nu este bine să ne automedicăm cu antibiotice când facem o infecţie de tract respirator. Acestea de cele mai multe ori sunt de origine virală, iar atunci când sunt de origine bacteriană - foarte probabil că sunt generate de bacterii cu un anumit grad de rezistenţă.
Întrebare: Când să ne gândim că am putea avea o infecţie dată de o bacterie cu rezistenţă la antibotice?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: Ar trebui să ne gândim la o astfel de situaţie în următoarele condiţii: spitalizări anterioare (în ultimele 12 luni); spitalizări prelungite anterioare infecţiei; intervenţii chirurgicale; utilizarea de antibiotice tip levofloxacină sau eritromicină.
Astfel de situaţii se asociază frecvent cu apariţia de bacterii care sunt rezistente la antibioticele uzuale. În acest constext este bine de cerut imediat părerea unui specialist, singurul în măsură să decidă pentru o anumită clasă de antibiotice pe considerente ştiinţifice.
Dacă, în majoritatea cazurilor, nu ne putem feri de infecţii, ne putem feri însă de abuzul de antibiotice prin consultarea experţilor, adică a medicilor.(Rompres).
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: La o primă vedere, datele generale arată că în circa 60% din cazuri antibioticele sunt corect recomandate, iar în aproximativ 40% utilizarea lor reprezintă un abuz, administrarea lor fiind total contraindicată.
Întrebare: Care ar fi elementele care concurează la abuzul de antibiotice?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: Un prim alement ar fi de ordin general şi anume apariţia unui episod febril. Ca atare, putem spune că febra peste 38 de grade Celsius ar fi principalul vinovat în determinarea abuzului de antibiotice. Explicaţia ar rezida în faptul că oamenii tind să asocieze prezenţa febrei cu o infecţie, în contextul în care ar trebui să ştim că apariţia febrei poate fi atât de natură infecţioasă, cât şi neinfecţioasă.
Febra de natură infecţioasă este relativ bine conturată şi asociază o serie de manifestări care pot fi relevante pentru medic în vederea stabilirii diagnosticului unei eventuale boli infecţioase. Mai mult decât atât, trebuie să ştim că nu orice boală infecţioasă care dă febră se şi tratează cu antibiotice. În acest context, se poate aprecia că la circa 30 - 35% din bolile infecţioase comunitare (adică dobândite în afara spitalului) recunosc o cauză bacteriană (care se pretează la tratamente cu antibiotice), în timp ce 65 - 70% recunosc cauze virale, ori virusurile nu sunt sensibile la antibiotice.
Dacă aşa stau lucrurile şi antibioticele îşi găsesc utilitatea numai în terapia infecţiilor generate de bacterii ,atunci apare evident faptul că plecând de la un element extrem de comun şi cunoscut totodată - febra, putem ajunge relativ uşor la un abuz în utlizarea antiboticelor.
Întrebare: Ce este de făcut ?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: Evident că pentru a reduce sau chiar a împiedica abuzul în consumul de antibiotice, ar trebui să respectăm câteva reguli, cum ar fi: ori de câte ori avem impresia că avem nevoie de un antibiotic - în mod obligatoriu - să consultăm medicul de familie. Ori de câte ori avem impresia că avem nevoie de un antibiotic, dar nu avem acces la medicul de familie, din varii considerente, atunci vom încerca să consultăm un medic specialist în boli infecţioase şi ori de câte ori ni se întâmplă să facem febră să nu luăm antibiotice fără prescrierea acestora de către un medic.
Întrebare: Există situaţii de urgenţă în care putem "uza" de antibiotice şi dacă da, care sunt acelea ?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: Astfel de sitaţii nu se întâlnesc foate des, dar ele totuşi există. Ar fi de menţionat două situaţii limită şi anume: o boală diareică cu scaune diareice apoase cu sau fără aspect de "zeamă de orez" şi care ar putea sugera "holera" dacă acest lucru se întâmplă când sunteţi în Delta Dunării. În acest context, administrarea de tetraciclină 2g/zi este salvatoare, ştiut fiind faptul că holera este una dintre bolile rapid ucigătoare. Holera este endemică în România în zona Deltei Dunării şi ca atare pentru orice boală diareică apărută în cursul unui sejur în Delta Dunării e bine să luăm pe zi 2 - 2,5g de tetraciclină - doză unică - atitudine completată cu un consult rapid medical.
O a doua situaţie poate fi determinată de angina streptococică. Angina streptococică se manifestă prin dureri foarte mari la înghiţit + creşterea de volum a amigdalelor, amigdale care sunt intens roşii şi cu depozite purulente. Acest aspect particular a condus la denumirea acestui tip de angină (amigdalită) - angină acută eritemato-pultacee (angină purulentă) şi pentru a fi combătută trebuie să administrăm Penicilina V sau cefalosporine orale.
Întrebare: Când nu este bine să ne automedicăm cu antibiotice?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: Răspunsul ar trebui să fie "niciodată". Dar cum "niciodată" nu prea există, atunci apare evident faptul că de multe ori ne automedicăm cu antibiotice. Astfel, atunci când dezvoltăm o infecţie urinară - afecţiune foarte cunoscută şi recunoscută mai ales de către persoanele de sex feminin - nu este bine să luăm imediat antibiotice, chiar dacă le avem în casă, întrucât administrarea antibioticelor are de cele mai multe ori efect de presiune selectivă asupra bacteriilor implicate în infecţiile urinare în ideea apariţiei de bacterii rezistente la acele antibiotice. Ca atare ar fi de preferat ca, înaintea începerii unui tratament cu antibiotice în astfel de cazuri, să se efectueze mai întâi un examne sumar de urină şi respectiv o urocultură. După efectuarea acestor două analize se poate începe o antibioticoterapie care ulterior, în funcţie de rezultatele obţinute la cele două analize, se va putea corecta.
De asemenea nu este bine să ne automedicăm cu antibiotice când facem o infecţie de tract respirator. Acestea de cele mai multe ori sunt de origine virală, iar atunci când sunt de origine bacteriană - foarte probabil că sunt generate de bacterii cu un anumit grad de rezistenţă.
Întrebare: Când să ne gândim că am putea avea o infecţie dată de o bacterie cu rezistenţă la antibotice?
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel: Ar trebui să ne gândim la o astfel de situaţie în următoarele condiţii: spitalizări anterioare (în ultimele 12 luni); spitalizări prelungite anterioare infecţiei; intervenţii chirurgicale; utilizarea de antibiotice tip levofloxacină sau eritromicină.
Astfel de situaţii se asociază frecvent cu apariţia de bacterii care sunt rezistente la antibioticele uzuale. În acest constext este bine de cerut imediat părerea unui specialist, singurul în măsură să decidă pentru o anumită clasă de antibiotice pe considerente ştiinţifice.
Dacă, în majoritatea cazurilor, nu ne putem feri de infecţii, ne putem feri însă de abuzul de antibiotice prin consultarea experţilor, adică a medicilor.(Rompres).
