Utilizarea amiodaronei în combinaţie cu beta-blocanţi contribuie
substanţial la prevenirea şocurilor neplăcute, emise de către defibrilatorul-cardioverter
implantabil (ICD), conform unui studiu publicat în ediţia din 11 ianuarie ac. a
revistei JAMA. ICD reduc rata mortalităţii la bolnavii cu risc crescut pentru
aritmii ventriculare susţinute în primul rând prin transmiterea unor şocuri cu
voltaj crescut, care întrerup ciclul aritmiilor ventriculare potenţial fatale.
Aceste şocuri electrice transmise de ICD pot fi dureroase, pacienţii fiind
expuşi de multe ori la experimente neplăcute din cauza lor.
Se ştie că medicamentele antiaritmice, ca amiodarona şi sotalolul, au capacitatea de a reduce frecvenţa acestor şocuri, dar nu se cunoştea eficacitatea lor relativă în privinţa prevenirii şocurilor comparativ cu un beta-blocant.
Studiul OPTIC, realizat la Universitatea McMaster Hamilton, Ontario, a fost realizat în acest scop, fiind comparată eficacitatea unui beta-blocant în monoterapie (de ex. Sotalol) cu eficacitatea unui beta-blocat combinat cu amiodarona în prevenţia şocurilor date de ICD.
La studiu au participat 412 de pacienţi din 39 de centre clinice ICD din Canada, Germania, Statele Unite, Marea Britanie, Suedia şi Austria, cu o durată de 3 ani (2001-2004). Bolnavii aleşi au fost cei care au beneficiat de un defibrilator-cardioverter implantabil în primele 21 de zile după un episod de tahicardie ventriculară sau fibrilaţie ventriculară, ei fiind monitorizaţi pe o perioadă de un an, timp în care au primit tratament cu amiodaronă + beta blocant, sotalol singur sau un alt beta blocant în monoterapie.
S-a observat o reducere a riscului pentru şocuri cu 73% la membrii grupului care au primit amiodaronă şi beta-blocant în comparaţie cu celelalte duoă grupe, unde reducerea riscului a fost de 57%, în schimb efectele adverse pulmonare şi tiroidiene au fost mai frecvente în primul grup.
Se ştie că medicamentele antiaritmice, ca amiodarona şi sotalolul, au capacitatea de a reduce frecvenţa acestor şocuri, dar nu se cunoştea eficacitatea lor relativă în privinţa prevenirii şocurilor comparativ cu un beta-blocant.
Studiul OPTIC, realizat la Universitatea McMaster Hamilton, Ontario, a fost realizat în acest scop, fiind comparată eficacitatea unui beta-blocant în monoterapie (de ex. Sotalol) cu eficacitatea unui beta-blocat combinat cu amiodarona în prevenţia şocurilor date de ICD.
La studiu au participat 412 de pacienţi din 39 de centre clinice ICD din Canada, Germania, Statele Unite, Marea Britanie, Suedia şi Austria, cu o durată de 3 ani (2001-2004). Bolnavii aleşi au fost cei care au beneficiat de un defibrilator-cardioverter implantabil în primele 21 de zile după un episod de tahicardie ventriculară sau fibrilaţie ventriculară, ei fiind monitorizaţi pe o perioadă de un an, timp în care au primit tratament cu amiodaronă + beta blocant, sotalol singur sau un alt beta blocant în monoterapie.
S-a observat o reducere a riscului pentru şocuri cu 73% la membrii grupului care au primit amiodaronă şi beta-blocant în comparaţie cu celelalte duoă grupe, unde reducerea riscului a fost de 57%, în schimb efectele adverse pulmonare şi tiroidiene au fost mai frecvente în primul grup.
