"Eşti prea gras”. ”Ar trebui să slăbeşti”.
”Ar trebui să faci ceva să mai pierzi din greutate”. Observaţii de genul
acesta, mai ales venite din partea figurii paterne, sporesc şansele ca băieţii
să sufere de tulburări de alimentare. La fete totuşi, are mai mare influenţă
presiunea mediatică şi promovarea unui ideal de frumuseţe nu prea sănătos.
Acestea sunt concluziile unui studiu care demonstrează că factorii de risc pentru a
dezvolta o problemă psihică, precum anorexia sau bulimia, variază în funcţie de
sex.
Cu alte cuvinte nu îi afectează la fel pe băieţi şi pe fete. În funcţie de acest lucru, ”strategiile de prevenire a acestor dereglări ar trebui să fie diferenţiate şi specificate", explică autorii acestei lucrări publicate în ultimul număr al revistei de specialitate ”Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine”. Pentru a realiza această investigaţie, autorii - membri ai ªcolii de Medicină de la Universitatea Harvard - au analizat timp de aproape şapte ani un eşantion format din 6.916 de fete şi 5.618 de băieţi, care la începutul studiului aveau vârste cuprinse între 9 şi 15 ani. Prin mai multe chestionare periodice, ei au evaluat frecvenţa cu care subiecţii ţineau un regim de slăbire, dacă îşi iau drept model persoane care apăreau în mass-media sau dacă primeau observaţii negative legate de aspectul lor fizic din partea unuia dintre părinţi, prieteni sau colegi. De asemenea, s-au avut în vedere obiceiurile legate de bulimie, precum îndoparea cu mâncare, provocarea de vărsături, ori folosirea de laxative, sau dacă au existat antecedente de tulburări alimentare în familie.
În timpul procesului de urmărire, 10% dintre fete şi 3% dintre băieţi au dezvoltat unul dintre aceste comportamente. Studiind în amănunţime datele, cercetătorii şi-au dat seama că ”ţinerea frecventă de regimuri şi încercarea de a semăna cu persoanele care apăreau în mass-media erau factori predictivi ai unor obiceiuri, precum îndoparea cu mâncare, la fetele de toate vârstele”. Din contră, în cazul băieţilor, acest comportament era mai obişnuit în rândul adolescenţilor cărora li se făceau observaţii negative din partea tatălui legate de greutatea lor. Pe de altă parte, autorii au verificat că în cazul în care mama suferea de o astfel de dereglare era un factor de risc în privinţa fetelor; deşi cu o influenţă mai mare la adolescentele de sub 14 ani. Aceste date sugerează că ”strategiile de prevenire ar trebui să fie diferite pentru fete şi pentru băieţi şi ţină cont de vârsta subiecţilor”, au spus autorii. În opinia lor, programele pentru a evita dezvoltarea unui comportament bulimic la fete ar trebui să ”includă campanii în media şi iniţiative care să le ajute pe tinere să fie mai puţin susceptibile la imaginile percepute şi la comentariile ofensatoare ale bărbaţilor”.
În cazul băieţilor, strategiile ar trebui să fie astfel focalizate încât să-i ajute să treacă peste comentariile negative făcute de părinţi pe seama greutăţii lor. "Deşi băieţii nu sunt predispuşi să dezvolte dereglări de alimentare, ca în cazul fetelor, părinţii şi medicii specialişti ar trebui să ştie că astfel de comentarii negative sunt însoţite de urmări negative”, au subliniat cercetătorii. ”Este important ca atât părinţii cât şi profesorii sau medicii să promoveze o formă fizică sănătoasă, în loc să evidenţieze peste măsură importanţa greutăţii, ori să stigmatizeze supraponderalitatea juvenilă", au conchis ei. /Rompres/
Cu alte cuvinte nu îi afectează la fel pe băieţi şi pe fete. În funcţie de acest lucru, ”strategiile de prevenire a acestor dereglări ar trebui să fie diferenţiate şi specificate", explică autorii acestei lucrări publicate în ultimul număr al revistei de specialitate ”Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine”. Pentru a realiza această investigaţie, autorii - membri ai ªcolii de Medicină de la Universitatea Harvard - au analizat timp de aproape şapte ani un eşantion format din 6.916 de fete şi 5.618 de băieţi, care la începutul studiului aveau vârste cuprinse între 9 şi 15 ani. Prin mai multe chestionare periodice, ei au evaluat frecvenţa cu care subiecţii ţineau un regim de slăbire, dacă îşi iau drept model persoane care apăreau în mass-media sau dacă primeau observaţii negative legate de aspectul lor fizic din partea unuia dintre părinţi, prieteni sau colegi. De asemenea, s-au avut în vedere obiceiurile legate de bulimie, precum îndoparea cu mâncare, provocarea de vărsături, ori folosirea de laxative, sau dacă au existat antecedente de tulburări alimentare în familie.
În timpul procesului de urmărire, 10% dintre fete şi 3% dintre băieţi au dezvoltat unul dintre aceste comportamente. Studiind în amănunţime datele, cercetătorii şi-au dat seama că ”ţinerea frecventă de regimuri şi încercarea de a semăna cu persoanele care apăreau în mass-media erau factori predictivi ai unor obiceiuri, precum îndoparea cu mâncare, la fetele de toate vârstele”. Din contră, în cazul băieţilor, acest comportament era mai obişnuit în rândul adolescenţilor cărora li se făceau observaţii negative din partea tatălui legate de greutatea lor. Pe de altă parte, autorii au verificat că în cazul în care mama suferea de o astfel de dereglare era un factor de risc în privinţa fetelor; deşi cu o influenţă mai mare la adolescentele de sub 14 ani. Aceste date sugerează că ”strategiile de prevenire ar trebui să fie diferite pentru fete şi pentru băieţi şi ţină cont de vârsta subiecţilor”, au spus autorii. În opinia lor, programele pentru a evita dezvoltarea unui comportament bulimic la fete ar trebui să ”includă campanii în media şi iniţiative care să le ajute pe tinere să fie mai puţin susceptibile la imaginile percepute şi la comentariile ofensatoare ale bărbaţilor”.
În cazul băieţilor, strategiile ar trebui să fie astfel focalizate încât să-i ajute să treacă peste comentariile negative făcute de părinţi pe seama greutăţii lor. "Deşi băieţii nu sunt predispuşi să dezvolte dereglări de alimentare, ca în cazul fetelor, părinţii şi medicii specialişti ar trebui să ştie că astfel de comentarii negative sunt însoţite de urmări negative”, au subliniat cercetătorii. ”Este important ca atât părinţii cât şi profesorii sau medicii să promoveze o formă fizică sănătoasă, în loc să evidenţieze peste măsură importanţa greutăţii, ori să stigmatizeze supraponderalitatea juvenilă", au conchis ei. /Rompres/
