Prognosticul îmbunătăţit al pacienţilor
diagnosticaţi cu limfom Hodgkin este pus sub semnul întrebării de sechelele
cardiace ale tratamentului, care persistă pe termen lung. Manifestările
multiple ale bolii cardiovasculare (BCV) apar de cinci ori mai frecvent la
aceste persoane decât la populaţia generală, chiar şi după 25 de ani în urma
tratamentului, susţine un articol publicat în numărul din 1 martie al revistei Blood.
Riscul dezvoltării unei boli cardiace fatale este bine documentat la pacienţii cu boala Hodgkin, notează dr. Flora E. van Leeuwen de la The Netherlands Cancer Institute din Amsterdam şi colegii ei, dar morbiditatea cardiacă a fost bine urmărită până în prezent.
De aceea, cercetătorii au evaluat riscul cardiovascular pe termen lung într-o cohortă de 1474 de pacienţi cu boala Hodgkin, care au supravieţuit cel puţin 5 ani după stabilirea diagnosticului şi care au fost trataţi între 1965 şi 1995. Durata medie de urmărire a fost 20,1 de ani în cazul celor 1017 de pacienţi care au fost încă în viaţă la sfârşitul studiului.
Conform rezultatelor, 84% din pacienţi au fost trataţi cu radioterapie inclusiv la nivelul mediastinului şi 29% dintre ei au primit atât radio- cât şi chimioterapie cu antracicline. Vârsta medie a subiecţilor a fost 25,7 de ani la începutul studiului, iar 314 dintre ei au fost diagnosticaţi la vârsta de 20 de ani sau mai mică.
Echipa condusă de dr. van Leeuwen a descris 160 de cazuri de boli valvulare, 134 de angină pectorală, 102 de infarct şi 52 de insuficienţă cardiacă congestivă. Rata de incidenţă standardizată a fost 3,6 pentru infarct miocadic şi 4,9 pentru insuficienţa cardiacă congestivă.
Boala cardiacă a fost diagnosticată după un interval mediu de aproape 19 de ani în urma începerii tratamentului bolii Hodgkin. Totuşi, riscul infarctului miocardic a fost semnificativ mai ridicat cu 9 ani mai repede. „Ratele de incidenţă standardizate ale tuturor bolilor cardiovasculare combinate au rămas crescute cel puţin timp de 25 de ani”, relatează autorii.
În rândul subiecţilor trataţi înaitea vârstei de 20 de ani, riscul anginei pectorale şi al insuficienţei cardiace congestive a fost semnificativ mai mare decât la cei trataţi la o vârstă mai înaintată, ceea ce sugerează o „vulnerabilitate mai crescută a ţesutului cardiovascular imatur la efectul radiaţiilor şi al chimioterapiei”.
Dr. van Leeuwen şi colegii speră că rezultatele pe termen lung ale pacienţilor trataţi pentru boala Hodgkin vor fi mai bune în viitor, având în vedere că tot mai puţini beneficiază de radioterapie şi chiar dacă se recurge la această procedură, se aplică o protecţie cel puţin parţială a inimii.
În prezent, în special în cazul supravieţuitorilor tineri ai limfomului Hodgkin aflaţi la un risc cardiovascular crescut, medicii trebuie să aplice strategiile de reducere a riscului, cum ar fi tratamentul hipertensiunii arteriale şi al hipercolesterolemiei, precum şi recomandările referitoare la schimbarea stilului de viaţă, de exemplu abandonarea fumatului”, au concluzionat cercetătorii.
Blood 2007;109:1878-1886.
Riscul dezvoltării unei boli cardiace fatale este bine documentat la pacienţii cu boala Hodgkin, notează dr. Flora E. van Leeuwen de la The Netherlands Cancer Institute din Amsterdam şi colegii ei, dar morbiditatea cardiacă a fost bine urmărită până în prezent.
De aceea, cercetătorii au evaluat riscul cardiovascular pe termen lung într-o cohortă de 1474 de pacienţi cu boala Hodgkin, care au supravieţuit cel puţin 5 ani după stabilirea diagnosticului şi care au fost trataţi între 1965 şi 1995. Durata medie de urmărire a fost 20,1 de ani în cazul celor 1017 de pacienţi care au fost încă în viaţă la sfârşitul studiului.
Conform rezultatelor, 84% din pacienţi au fost trataţi cu radioterapie inclusiv la nivelul mediastinului şi 29% dintre ei au primit atât radio- cât şi chimioterapie cu antracicline. Vârsta medie a subiecţilor a fost 25,7 de ani la începutul studiului, iar 314 dintre ei au fost diagnosticaţi la vârsta de 20 de ani sau mai mică.
Echipa condusă de dr. van Leeuwen a descris 160 de cazuri de boli valvulare, 134 de angină pectorală, 102 de infarct şi 52 de insuficienţă cardiacă congestivă. Rata de incidenţă standardizată a fost 3,6 pentru infarct miocadic şi 4,9 pentru insuficienţa cardiacă congestivă.
Boala cardiacă a fost diagnosticată după un interval mediu de aproape 19 de ani în urma începerii tratamentului bolii Hodgkin. Totuşi, riscul infarctului miocardic a fost semnificativ mai ridicat cu 9 ani mai repede. „Ratele de incidenţă standardizate ale tuturor bolilor cardiovasculare combinate au rămas crescute cel puţin timp de 25 de ani”, relatează autorii.
În rândul subiecţilor trataţi înaitea vârstei de 20 de ani, riscul anginei pectorale şi al insuficienţei cardiace congestive a fost semnificativ mai mare decât la cei trataţi la o vârstă mai înaintată, ceea ce sugerează o „vulnerabilitate mai crescută a ţesutului cardiovascular imatur la efectul radiaţiilor şi al chimioterapiei”.
Dr. van Leeuwen şi colegii speră că rezultatele pe termen lung ale pacienţilor trataţi pentru boala Hodgkin vor fi mai bune în viitor, având în vedere că tot mai puţini beneficiază de radioterapie şi chiar dacă se recurge la această procedură, se aplică o protecţie cel puţin parţială a inimii.
În prezent, în special în cazul supravieţuitorilor tineri ai limfomului Hodgkin aflaţi la un risc cardiovascular crescut, medicii trebuie să aplice strategiile de reducere a riscului, cum ar fi tratamentul hipertensiunii arteriale şi al hipercolesterolemiei, precum şi recomandările referitoare la schimbarea stilului de viaţă, de exemplu abandonarea fumatului”, au concluzionat cercetătorii.
Blood 2007;109:1878-1886.
