În plus, amiodarona este asociată şi cu conversia mai frecventă la ritm sinusal. În mod curent cea mai folosită terapie de urgenţă este digoxinul pentru aceşti pacienţi. Alţi clinicieni administreaza amiodaronă pe cateter venos central, ceea ce este asociat cu mai multe reacţii nedorite, a subliniat Dr. Hoffman de la Spiatlul Clinic din Linz.
 Dr. Hofmann şi colegii săi au obţinut rezultate semnificativ mai bune folosind 450 mg amiodaronă administrată pe cale venoasă periferică faţă de la grupul martorilor, care au beneficiat de o digitalizare rapidă cu 0,6 mg digoxin.
 Singurul dezavantaj la pacienţii care au primit amiodaronă era riscul mai mare a apariţiei hipotensiunii, dar administrarea de lichide era de ajuns pentru menţinerea tensiunii arteriale la cei care au prezentat această reacţie adversă.
 Amiodarona adminstrată în bolus intravenos este relativ sigur şi mult mai eficace decât digoxinul în ceea ce priveşte controlul frecvenţei ventriculare şi conversia la ritm sinusal la pacienţii cu fibrilaţie atrială şi cu alură ventriculară rapidă, a tras concluzia Dr. Hoffmann. A mai adăugat că această metodă conduce la o reducere mult mai rapidă a frecvenţei cardiace, fără să necesite abord venos central.