Societatea Europeană de Cardiologie şi-a
publicat primul ghid clinic al managementului bolilor cardiace valvulare în
numărul din 6 februarie al revistei European Heart Journal. Un motiv al
lipsei ghidului european a fost numărul mic al datelor clinice bazate pe dovezi, comparativ cu celelate
domenii ale cardiologiei, a declarat pentru Heartwire
dr. Alec Vahanian de la spitalul Bichat din Paris, preşedintele comisiei
care a stabilit conduitele de diagnostic şi de tratament.
În opinia doctorului Vahanian, noul ghid clinic seamănă foarte mult cu recomandările din Statele Unite, care au fost actualizate vara trecută. „Cu toate că am procedat independent, am ajuns la concluzii asemănătoare, doar cu mici diferenţe în ariile în care nu există multe dovezi clinice.”
Iată câteva aspecte importante ale noului ghid:
Stratificarea riscului este esenţială în cazul vârstnicilor
Prevalenţa bolilor valvulare este în ascensiune, în primul rând din cauza îmbătrânirii populaţiei, însoţită de creşterea incidenţei bolilor cardiace degenerative, cum ar fi stenoza aortică.
„Trebuie subliniată importanţa stratificării de risc la oamenii în vârstă”, a declarat dr. Vahanian. Deseori ei nu sunt consideraţi candidaţi pentru operţie numai pentru faptul că sunt bătrâni – un criteriu care nu este eliminatoriu în sine. Riscul operator variază considerabil în funcţie de vârstă, comorbidităţi, precum şi de alţi factori, fapt pentru care fiecare pacient trebuie evaluat în mod individual.
O altă problemă importantă este reprezentată de numărul în creştere al pacienţilor asimptomatici, diagnosticaţi din cauza răspândirii ecocardiogarfiei. „Conduita în cazul lor este dificil de stabilit”, a subliniat dr. Vahanian. „Am vrut să accentuăm importanţa testului de efort la aceşti pacienţi. Faţă de Statele Unite, testul de efort este mai puţin folosit în Europa.”
O abordare interogativă şi mai puţine intervenţii invazive
Conform doctorului Vahanian, noul ghid clinic pune accent pe diminuarea numărului intervenţiilor invazive când aceasta este posibilă. Pe de altă parte, se promovează „abordarea interogativă” în cazul bolilor valvulare, astfel indicaţiile terapeutice să nu fie stabilite numai pe baza unui singur criteriu ecografic, notează preşedintele comisiei. „Nu există nici un număr magic. Nu putem să ne bazăm pe un singur criteriu ecografic. Trebuie să avem dovezi înaintea stabilirii strategiei şi ca să decidem numai după aceea în legătură cu abordarea terapeutică.”
De asemenea, documentul subliniază necesitatea educării şi informării pacienţilor pentru a-i ajuta în procesul de decizie. „De exemplu când se alege tipul protezei valvulare, pacientul trebuie să fie şi el implicat în luarea deciziei şi în acelaşi timp trebuie să fie educat cu privire la profilaxia endocarditei bacteriene şi folosirea anticoagulantelor.”
Nu în ultimul rând, ghidul european pune accent pe abordarea multidisciplinară a pacientului cu valvulopatie. „De exemplu, când trimitem un pacient cu boală sau proteză valvulară la dentist în vederea unei extracţii dentare, trebuie discutat cazul de cei doi specialişti pentru a decide cea mai bună conduită terapeutică”, notează dr. Vahanian.
Eur Heart J. 2007;28:230-268.
În opinia doctorului Vahanian, noul ghid clinic seamănă foarte mult cu recomandările din Statele Unite, care au fost actualizate vara trecută. „Cu toate că am procedat independent, am ajuns la concluzii asemănătoare, doar cu mici diferenţe în ariile în care nu există multe dovezi clinice.”
Iată câteva aspecte importante ale noului ghid:
Stratificarea riscului este esenţială în cazul vârstnicilor
Prevalenţa bolilor valvulare este în ascensiune, în primul rând din cauza îmbătrânirii populaţiei, însoţită de creşterea incidenţei bolilor cardiace degenerative, cum ar fi stenoza aortică.
„Trebuie subliniată importanţa stratificării de risc la oamenii în vârstă”, a declarat dr. Vahanian. Deseori ei nu sunt consideraţi candidaţi pentru operţie numai pentru faptul că sunt bătrâni – un criteriu care nu este eliminatoriu în sine. Riscul operator variază considerabil în funcţie de vârstă, comorbidităţi, precum şi de alţi factori, fapt pentru care fiecare pacient trebuie evaluat în mod individual.
O altă problemă importantă este reprezentată de numărul în creştere al pacienţilor asimptomatici, diagnosticaţi din cauza răspândirii ecocardiogarfiei. „Conduita în cazul lor este dificil de stabilit”, a subliniat dr. Vahanian. „Am vrut să accentuăm importanţa testului de efort la aceşti pacienţi. Faţă de Statele Unite, testul de efort este mai puţin folosit în Europa.”
O abordare interogativă şi mai puţine intervenţii invazive
Conform doctorului Vahanian, noul ghid clinic pune accent pe diminuarea numărului intervenţiilor invazive când aceasta este posibilă. Pe de altă parte, se promovează „abordarea interogativă” în cazul bolilor valvulare, astfel indicaţiile terapeutice să nu fie stabilite numai pe baza unui singur criteriu ecografic, notează preşedintele comisiei. „Nu există nici un număr magic. Nu putem să ne bazăm pe un singur criteriu ecografic. Trebuie să avem dovezi înaintea stabilirii strategiei şi ca să decidem numai după aceea în legătură cu abordarea terapeutică.”
De asemenea, documentul subliniază necesitatea educării şi informării pacienţilor pentru a-i ajuta în procesul de decizie. „De exemplu când se alege tipul protezei valvulare, pacientul trebuie să fie şi el implicat în luarea deciziei şi în acelaşi timp trebuie să fie educat cu privire la profilaxia endocarditei bacteriene şi folosirea anticoagulantelor.”
Nu în ultimul rând, ghidul european pune accent pe abordarea multidisciplinară a pacientului cu valvulopatie. „De exemplu, când trimitem un pacient cu boală sau proteză valvulară la dentist în vederea unei extracţii dentare, trebuie discutat cazul de cei doi specialişti pentru a decide cea mai bună conduită terapeutică”, notează dr. Vahanian.
Eur Heart J. 2007;28:230-268.
