Prin tratarea apneei obstructive de somn
(obstructive sleep apnea, OSA) la pacienţii care suferă de epilepsie
refractară, frecvenţa crizelor poate fi redusă într-un mod semnificativ,
susţine un nou studiu pilot. Conform rezultatelor studiului randomizat şi
controlat, prezentat la prima Conferinţă
Regională de Epilepsie din America de Nord, la
aproximativ o treime din participanţii care au beneficiat de tratament cu
presiune pozitivă continuă la nivelul căilor aeriene (continuous positive
airway pressure, CPAP) a fost înregistrată o scădere cu 50% a frecvenţei
crizelor, faţă de numai 15% în cazul subiecţilor care au primit numai CPAP
placebo.
„Aceste rezultate sunt foarte promiţătoare şi interesante, deoarece, chiar dacă nu am reuşit să găsim o eficienţă semnificativă din punct de vedere statistic, am observat o tendinţă de îmbunătăţire semnificativă la pacienţii care au beneficiat de CPAP – un rezultat care este similar efectului unui medicament antiepileptic”, a declarat pentru Medscape dr. Beth Ann Malow de la Universitatea Vanderbilt din Nashville, Tennessee, conducătoarea studiului.
În studiu au fost incluşi 35 de pacienţi adulţi cu vârsta între 21 şi 60 de ani, care au suferit de epilepsie refractară cu cel puţin 2 crize pe lună şi care au fost diagnosticţi şi cu OSA.
În totalitate 22 de pacienţi au fost randomizaţi pentru tratament cu CPAP, iar ceilalţi 13 au primit terapia cu CPAP placebo, realizată prin aplicarea unui şunt la nivelul conductelor aparatului.
Numărul pacienţilor care ar beneficia de terapia pentru OSA este semnificativ de mare
Din grupul pacienţilor cu CPAP 3 subiecţi s-au retras, în timp ce toţi 13 membri ai grupului cu placebo au terminat studiul.
Conform doctoriţei Malow, studiul a fost lansat pentru că sunt recunoscute din ce în ce mai multe dovezi despre existenţa unei asocieri definitive între OSA şi epilepsie.
O explicaţie posibilă pentru calitatea necorespunzătoare a somnului la pacienţii cu epilepsie ar fi tendinţa acestora spre un regim de viaţă sedentar şi o somnolenţă diurnă, consecinţe frecvent atribuite efectului sedativ al medicamentelor antiepileptice.
Oricare ar fi cauza, a mai adăugat ea, cercetările au sugerat că o calitate necorespunzătoare a somnului poate duce la intensificarea crizelor. În timp ce mecanismul nu este clar în totalitate, opinia curentă este că lipsa somnului creşte excitabilitatea neuronală, ceea ce la rândul ei reprezintă un trigger pentru crize şi creşte frecvenţa acestora.
Studiile epidemiologice arată că din totalul populaţiei generale, OSA este prezentă la 1 din 4 bărbaţi şi la 1 din 9 femei. După cum sugerează analizele preliminare, în rândul persoanelor care suferă de epilepsie, incidenţa apneei de somn poate să fie chiar şi 40%, a subliniat dr. Malow.
Cu toate că sunt necesare studii mai mari pentru a confirma acest procent, după dr. Malow ar exista un număr de pacienţi semnificativ de mare care ar beneficia de tratamentul pentru OSA.
O nouă opţiune terapeutică?
„Tratamentul apneei de somn s-ar putea să reprezinte pentru clinicieni o nouă cale pentru a reduce frecvenţa crizelor la o proporţie semnifictivă de pacienţi cu epilepsie. În momentul prezent studiile se concentrează asupra folosirii antiepilepticelor sau a chirurgiei. Dar boala nu este controlată la toţi pacienţii prin aceste moadlităţi, iar în cazul în care aceste rezultate vor fi confirmate, ele vor oferi clinicienilor o nouă opţiune terapeutică”, a explicat dr. Malow.
Pentru a consolida rezultatele acestui studiu pilot, echipa cercetătoarei planifică în prezent un trial multicentric.
În afară de reducerea frecvenţei crizelor, poate să existe şi un alt beneficiu potenţial al tratamentului OSA la pacienţii care au un control eficient al bolii. „Nu vrem să limităm studiul neapărat la populaţia care suferă de epilepsie refractară, iar frecvenţa crizelor nu este neapărat singurul end point urmărit. Poate că şi pacienţii trataţi eficient, care nu au crize, pot să beneficieze de terapia cu CPAP. De exemplu, dacă am putea îmbunătăţi calitatea somnului lor, aceasta ar reduce somnolenţa diurnă şi prin aceasta consumul de medicamente, respectiv, ar îmbunătăţi calitatea lor de viaţă, un aspect poate la fel de important ca şi controlul crizelor”, a mai adăugat cercetătoarea.
First North American Regional Epilepsy Congress: 60th Annual Meeting of the American Epilepsy Society. Presented December 1, 2006.
„Aceste rezultate sunt foarte promiţătoare şi interesante, deoarece, chiar dacă nu am reuşit să găsim o eficienţă semnificativă din punct de vedere statistic, am observat o tendinţă de îmbunătăţire semnificativă la pacienţii care au beneficiat de CPAP – un rezultat care este similar efectului unui medicament antiepileptic”, a declarat pentru Medscape dr. Beth Ann Malow de la Universitatea Vanderbilt din Nashville, Tennessee, conducătoarea studiului.
În studiu au fost incluşi 35 de pacienţi adulţi cu vârsta între 21 şi 60 de ani, care au suferit de epilepsie refractară cu cel puţin 2 crize pe lună şi care au fost diagnosticţi şi cu OSA.
În totalitate 22 de pacienţi au fost randomizaţi pentru tratament cu CPAP, iar ceilalţi 13 au primit terapia cu CPAP placebo, realizată prin aplicarea unui şunt la nivelul conductelor aparatului.
Numărul pacienţilor care ar beneficia de terapia pentru OSA este semnificativ de mare
Din grupul pacienţilor cu CPAP 3 subiecţi s-au retras, în timp ce toţi 13 membri ai grupului cu placebo au terminat studiul.
Conform doctoriţei Malow, studiul a fost lansat pentru că sunt recunoscute din ce în ce mai multe dovezi despre existenţa unei asocieri definitive între OSA şi epilepsie.
O explicaţie posibilă pentru calitatea necorespunzătoare a somnului la pacienţii cu epilepsie ar fi tendinţa acestora spre un regim de viaţă sedentar şi o somnolenţă diurnă, consecinţe frecvent atribuite efectului sedativ al medicamentelor antiepileptice.
Oricare ar fi cauza, a mai adăugat ea, cercetările au sugerat că o calitate necorespunzătoare a somnului poate duce la intensificarea crizelor. În timp ce mecanismul nu este clar în totalitate, opinia curentă este că lipsa somnului creşte excitabilitatea neuronală, ceea ce la rândul ei reprezintă un trigger pentru crize şi creşte frecvenţa acestora.
Studiile epidemiologice arată că din totalul populaţiei generale, OSA este prezentă la 1 din 4 bărbaţi şi la 1 din 9 femei. După cum sugerează analizele preliminare, în rândul persoanelor care suferă de epilepsie, incidenţa apneei de somn poate să fie chiar şi 40%, a subliniat dr. Malow.
Cu toate că sunt necesare studii mai mari pentru a confirma acest procent, după dr. Malow ar exista un număr de pacienţi semnificativ de mare care ar beneficia de tratamentul pentru OSA.
O nouă opţiune terapeutică?
„Tratamentul apneei de somn s-ar putea să reprezinte pentru clinicieni o nouă cale pentru a reduce frecvenţa crizelor la o proporţie semnifictivă de pacienţi cu epilepsie. În momentul prezent studiile se concentrează asupra folosirii antiepilepticelor sau a chirurgiei. Dar boala nu este controlată la toţi pacienţii prin aceste moadlităţi, iar în cazul în care aceste rezultate vor fi confirmate, ele vor oferi clinicienilor o nouă opţiune terapeutică”, a explicat dr. Malow.
Pentru a consolida rezultatele acestui studiu pilot, echipa cercetătoarei planifică în prezent un trial multicentric.
În afară de reducerea frecvenţei crizelor, poate să existe şi un alt beneficiu potenţial al tratamentului OSA la pacienţii care au un control eficient al bolii. „Nu vrem să limităm studiul neapărat la populaţia care suferă de epilepsie refractară, iar frecvenţa crizelor nu este neapărat singurul end point urmărit. Poate că şi pacienţii trataţi eficient, care nu au crize, pot să beneficieze de terapia cu CPAP. De exemplu, dacă am putea îmbunătăţi calitatea somnului lor, aceasta ar reduce somnolenţa diurnă şi prin aceasta consumul de medicamente, respectiv, ar îmbunătăţi calitatea lor de viaţă, un aspect poate la fel de important ca şi controlul crizelor”, a mai adăugat cercetătoarea.
First North American Regional Epilepsy Congress: 60th Annual Meeting of the American Epilepsy Society. Presented December 1, 2006.
