Eritemul de scutec, adică roşeaţa şi congestia zonei genitale a copilului care poartă scutec de pânză sau pampers de folosinţă unică, poate avea mai multe cauze: o reacţie chimică între urină şi materiile fecale, cu producţie de săruri amoniacale care determină iritaţia pielii atunci când scutecele rămân neschimbate o perioadă mai lungă de timp (pentru copii cu piele sensibilă, chiar câteva ore înseamnă prea mult), substanţe chimice iritante în scaun (ca urmare a consumului de alimente cu E-uri sau conservanţi chimici, precum conservele pentru copii sau alte alimente), reziduuri de săpunuri sau detergenţi (în special săpunuri biologice) care rămân pe scutece sau pe pielea copilului, perioada de dentiţie a copilului, diferite infecţii ale copilului (respiratorii, urinare, digestive sau altele).

Zona din jurul organelor genitale este înroşită, pătată, cu aspect murdar şi miroase intens a amoniac, iar urinarea devine dureroasă şi dificilă. Poate exista prurit (copilul se scarpină la nivelul erupţiei când îi este scos scutecul) sau are arsuri locale şi atunci plânge sau ţipă când face pipi. Uneori pot apare leziuni ulcerate, vezicule sau cruste pe acest fond congestiv intens. La băieţei şi pielea prepuţului devine roşie, iar durerile la urinare sunt considerabile.
Este foarte important să se diferenţieze eritemul de scutec recurent (care nu cedează la tratamentul igienic obişnuit) de candidoza genitală. Erupţia candidozică cutanată se extinde frecvent dincolo de ombilic, ceea ce nu se întâmplă cu eritemul de scutec. Eritemul de scutec poate reprezenta baza pentru dezvoltarea unei candidoze genitale şi cutanate, în special dacă copilul ia antibiotice pentru orice fel de infecţie.

Tratamentul local presupune schimbarea frecventă a scutecelor şi folosirea după fiecare toaletă locală cu apă şi un săpun ecologic natural pentru bebeluşi a uleiurilor hidratante de migdale sau de măsline. În loc de cremele binecunoscute din comerţ, aceste uleiuri naturale asigură cea mai bună hidratare a pielii, respectându-i reacţia biologică şi protejând-o. Alternativ cu uleiurile hidratante, se pot folosi uleiul de Calendula sau Symphytum, sau cremele din Calendula şi Symphytum (gălbenele şi tătăneasă) după fiecare a doua schimbare, mai ales dacă acel copil are tendinţa de a face eritem de scutec.
După fiecare spălare cu atenţie a zonei genitale aceasta trebuie uscată cu mare atenţie. Se recomandă uneori chiar folosirea unui uscător de păr, dar căldura acestuia trebuie probată pe antebraţul unui adult (pentru că pielea copilului este şi mai sensibilă decât aceasta).
De câte ori este posibil, copilul trebuie lăsat fără scutec. De asemenea, se vor opri sucurile de fructe din alimentaţie, care acidifică urina, ce duce la accentuarea arsurilor şi durerilor din zona eritemului. Se va administra cât mai multă apă copilului şi deloc sucuri de fructe.
Remediile homeopate cel mai frecvent folosite pentru eritemul de scutec sunt:
Staphysagria CH7 sau CH9, 3 granule de 2-3 ori pe zi, 2-3 săptămâni, pentru o erupţie uşoară sau medie la un copil sensibil.
Croton tiglium CH7 sau CH9, 3 granule de 2-3 ori pe zi, 2-3 săptămâni, pentru o erupţie intensă, cu elemente veziculare, cruste şi ulceraţii, cu durere şi mâncărime locală intensă.
Medorrhinum CH30, 3 granule de 1-2 ori pe săptămână, 3-4 săptămâni la copii cu tendinţă de eritem recidivant, care nu cedează la măsurile obişnuite de igienă şi dietă.
Pot fi utilizate şi alte remedii, funcţie de constituţia copilului, dar cele enumerate mai sus sunt mai frecvent utilizate în practică.
În paralel, combinaţia dintre Extractul gemoterapic din muguri de Coacăz negru- Ribes nigrum MG=D1, 1 ml în apă, de 2 ori pe zi, dimineaţa şi prânz şi Extractul gemoterapic din muguri de Nuc- Juglans regia MG=D1, 2 ml în apă, seara, timp de 2-3 săptămâni ajută la diminuarea reacţiei inflamatorii şi la prevenţia recidivelor viitoare.
Dacă toate aceste măsuri uşoare, care pot fi urmate la domiciliu nu duc la rezultate favorabile şi starea copilului se degradează, iar leziunea locală rămâne la fel de urâtă, atunci se recomandă consultul de specialitate la medicul pediatru sau homeopat (ideal la un pediatru cu competenţă în homeopatie) pentru stabilirea remediilor corespunzătoare pentru fiecare copil în parte.

Dr. Sorina Soescu