În lumina ultimelor cercetări, americanii şi europenii percep mediul înconjurător în mod analitic - ordonează obiectele conform unui model cunoscut şi le împart în categorii concrete. În acest timp, asiaticii sunt mult mai atenţi la contextul în care se găseşte obiectul şi exprimă o judecată la adresa celor văzute pe baza asemănărilor şi legăturilor cu alte elemente ale imaginii. De ce se întâmplă astfel? Cum descriu oamenii din Vest şi cei din Est aceeaşi fotografie a unui tigru? Primii văd un animal mare, dungat, cu urechi rotunde. Cei din urmă observă că animalul stă cu labele în apă, iar în spatele lui se vede un copac.
În lumina ultimelor cercetări, americanii şi europenii percep mediul înconjurător în mod analitic - ordonează obiectele conform unui model cunoscut şi le împart în categorii concrete. În acest timp, asiaticii sunt mult mai atenţi la contextul în care se găseşte obiectul şi exprimă o judecată la adresa celor văzute pe baza asemănărilor şi legăturilor cu alte elemente ale imaginii. De ce se întâmplă astfel? În ce etapă apar diferenţele legate de înregistrarea informaţiei: în timpul receptării stimulilor vizuali sau în etapa prelucrării informaţiei în creier?
În ultimul număr al săptămânalului "Preceedings of the National Academy of Sciences", cercetătorii de la universitatea statului Michigan (SUA) au răspuns la aceste întrebări, observând mişcările globului ocular al americanilor şi chinezilor, în tipul vizionării aceloraşi fotografii. Analiza reflectă perfect gradul de atenţie pe care-l acordă subiectul obiectelor privite.
La experiment au fost invitaţi să participe 25 de studenţi provenind din Europa de Vest şi Statele Unite (10 bărbaţi şi 15 femei), precum şi 27 de chinezi (14 femei şi 13 bărbaţi). Toţi urmau la Universitatea din Michigan diferite specializări, de la biologie până la marketing şi inginerie. Chinezii erau născuţi în China şi terminaseră liceul acolo, adică lociuseră în ţara lor până la 18 ani.
Oamenii de ştiinţă le-au arătat subiecţilor un set de 36 de fotografii reprezentând un animal sau un obiect, de exemplu un avion sau o barcă. Mişcările globilor oculari au fost urmărite cu ajutorul unui dispozitiv special denumit head-eye-movement tracker. Pentru a face analiza mai unitară, fiecare participant trebuia să respecte anumite reguli. Studenţii au fost puşi să stea la o distanţă egală - 52,8 cm - de monitorul pe care apăreau fotografiile. Ei trebuiau să-şi sprijine tot timpul capul de speteaza scaunului şi nu aveau voie să se uite în lateral.
Li s-a arătat o serie de fotografii. Fiecare apărea pe ecran 3 secunde. Apoi se vedea o cruciuliţă şi apărea următoarea fotografie. După prima serie, subiecţii au primit o pauză de 10 minute, dar nu pentru cafea, ci au fost duşi într-o încăpere alăturată unde fiecare, în tăcere şi concentrare, trebuia să scadă în gând cifra şapte din 100, până ajungea la 0. Acesta este o metodă foarte populară de a da o ocupaţie creierului şi de a-l sili să lucreze intens şi în acelaşi timp este cea mai complicată formă de scădere. Datorită ei, subiecţii nu s-au mai gândit la imaginile văzute înainte. Apoi au fost invitaţi pentru a doua serie de fotografii. Ea conţinea fotografii deja prezentate şi 36 noi. Noutatea lor consta în faptul că erau puţin modificate, de exemplu aveau un alt fundal sau prezentau un animal nou pe un fundal vechi. Studenţii au trebuit să decidă rapid dacă au mai văzut sau nu fotografiile.
S-a dovedit că modelul mişcării globilor oculari ai oamenilor din Vest şi din Est se diferenţiază în câteva moduri. La început, şi unii şi alţii se uită la fundalul imaginii. Această activitate le ia tuturor aproximativ 4 zecimi de secundă (pe de altă parte se ştie că omul este în stare să recunoască ceea ce vede într-o zecime de secundă; într-adevăr, este o descriere foarte generală, însă ea îi permite să se orienteze în context). După puţin timp, americanii se uită însă la obiectul central al fotografiei, de exemplu la un tigru, şi încep să-l aprecieze, de exemplu că este mare, are dungi galbene şi urechi rotunde. În acest timp, după ce au observat animalul, chinezii privesc în continuare la fundalul imaginii. Din analiza fotografiilor rezultă că ei s-au uitat la labele pe care tigrul le ţine în apă şi la copacul mare aflat lângă el. De asemenea, chinezii au privit fotografia cu mai multă atenţie, adesea şi-au mutat ochii de la un element la altul, în timp ce oamenii vestului s-au concentrat doar asupra unui fragment ales.
Această diferenţă a fost observată şi la nivelul memorării scenelor văzute. Chinezii nu au recunoscut imaginea dacă a apărut pe un fundal nou (pentru că ea era strâns legată de mediul înconjurător pe care-l văzuseră prima dată). Americanii şi europenii au ţinut minte că mai văzuseră un anume avion, însă le-a fost mai greu să precizeze dacă zbura deasupra munţilor sau era într-un hangar.
Rezultatele cercetărilor arată clar că americanii şi chinezii percep lumea în mod diferit. Din informaţiile prezentate mai sus rezultă că reprezentanţii ambelor culturi ar putea declara lucruri diferite dacă ar fi martori oculari.
”Ni se pare că diferenţele în receptarea informaţiei sunt efectul apartenenţei şi educaţiei în culturi diferite”, afirmă coautorul cercetărilor Richard Nisbett. Modelul mişcării globilor oculari, memorarea scenelor şi aprecierea lucrurilor văzute rezultă din experienţa diferită pe care o trăim observând viaţa în oraşul sau satul în care locuim. ”Asiaticii trăiesc într-o relaţie strânsă cu cei apropiaţi. Fiecare dintre aceste persoane joacă un rol important în viaţa lor. Atenţia acordată contextului unei scene văzute şi observarea mediului înconjurător precum şi a altor oameni le sunt absolut necesare pentru a funcţiona corect în societate, explică Nisbett. În acest timp, Europa de Vest şi Statele Unite se concentrează mai puţin asupra individului. Acolo oamenii sunt mai independenţi, trăiesc în familii mai puţin numeroase şi se concentrează asupra unor persoane separate care apar în viaţa lor. Legăturile lor sociale sunt mai slabe, iar modul în care percep mediul înconjurător pare mult mai simplu - concluzionează cercetătorul.
