Îngrijirea copiilor are efecte evidente asupra mamelor, dar, se pare că şi taţii sunt influenţaţi. Un studiu publicat săptămâna aceasta demonstrează că îngrijirea copilului de către tată intensifică conexiunile
dintre nervii din regiunea creierului care controlează comportamentul cognitiv, notează ediţia de 24 august, a săptămânalului britanic The Economist. Este bine cunoscut faptul că perioada de sarcină şi îngrijirea copilului are efecte - în principal pozitive - asupra creierului femeii. ªoarecii în perioada de gestaţie şi în timp ce alăptează au mai multe conexiuni între neuroni, în special în zona creierului, care controlează hormonii şi comportamentul matern. Schimbările la nivelul creierului coincid cu îmbunătăţirea memoriei spaţiale şi accelerarea deprinderilor de a se hrăni, care ar putea ajuta femela şobolan să îşi hrănească puii.
Cât despre ce efect ar putea avea îngrijirea copiilor asupra creierului masculilor, aceasta rămâne în continuare o întrebare deschisă. ªobolanii masculi uneori îşi mănâncă puii mai degrabă decât să îi hrănească, ceea ce nu oferă un model demn de studiat referitor la modul în care este afectat creierul unei specii înclinată spre infanticid. Masculii speciei de maimuţe pigmeu, pe de altă parte, sunt un exemplu în ceea ce priveşte devotamentul părintesc. Ei îşi poartă copiii mai mult de jumătate din timp în primele trei luni de viaţă, pasându-i femelei numai când aceasta trebuie să îi hrănească.
Elizabeth Gould de la Universitatea Princeton şi colegii săi au comparat creierele masculilor acestei specii de maimuţe cu a celor care doar trăiesc în cuplu, dar nu au avut pui. Aceştia au constat diferenţe importante. Celulele nervoase din cortexul prefrontal al taţilor aveau mai multe proeminenţe mici, cunoscute ca dendrite, decât cei care nu erau taţi. Deoarece dendritele sunt zonele care fac conexiunea între celulele nervoase vecine, creşterea numărului acestora ar putea însemna o activitate mai mare a creierului taţilor decât a celor care nu erau taţi. Celulele nervoase ale cortexului prefrontal ale taţilor conţineau de asemenea mai mulţi receptori pentru vasopresină, o particulă mică ce conţine doi aminoacizi ce influenţează comportamentul social şi legătura de cuplu.
Cercetătorii au demonstrat, de asemenea, că pe măsură ce copiii creşteau şi taţii se detaşau tot mai mult de ei, cantitatea receptorilor de vasopresină se diminua. Acest lucru sugerează că acest comportament parental este asociat cu schimbările care au loc la nivelul creierului. Detalii privind această cercetare au fost publicate în săptămânalul Nature Neuroscience.
Dar ce înseamnă acest lucru pentru taţii din specia umană? Este dificil de spus. Atenţia pe care masculii speciei maimuţei pigmeu o dau copiilor lor reprezintă un adevărat exemplu pentru taţi. Bărbaţii care devin taţi de obicei nu se implică deloc în activităţi de acest fel. Acestea fiind spuse, oamenii de ştiinţă au studiat cortexul prefrontal al maimuţelor deoarece studiile anterioare demonstrau că aceeaşi activitate a cortexului la fiinţele umane - atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor - se intensifică în momentul în care aceştia îşi văd copiii. Deci, aceeaşi zonă a creierului este activă în timpul îngrijirii copilului la ambele specii.
Craig Kinsley de al Universitatea Richmond din Virginia, care a studiat activitatea femelelor şobolani, speculează că descoperirile doctorului Gould ar putea reflecta tot mai mult comportamentul uman. "Se acordă o mare importanţă ideii conform căreia a avea copii îi responsabilizează pe bărbaţi sub mai multe aspecte. Dacă se ia în considerare faptul că zona cortexului prefrontal joacă un rol important în planificarea, judecata şi anticiparea consecinţelor asupra comportamentului, ar putea constitui un argument evident că schimbările la nivelul acelei părţi a creierului are legătură cu atenţia raţională acordată copiilor". (Rompres)
