În protocoalele medicale persoana respectivă era numită pur şi simplu "pacientul". În urmă cu câteva zile însă, David Oakley a decis să-şi facă public numele. El dorea să relateze lumii întregi faptul că suferă de cancer de gaglioni limfatici (limfom)
contractat se pare în urma testării substanţei active denumită TGN1412. În luna martie a acestui an atât lui cât şi altor cinci voluntari pentru teste medicale le-a fost injectat acest medicament la spitalul Northwick Park Hospital din Londra. La câteva minute mai târziu au apărut la persoanele testate umflături în zona gâtului şi a capului, acestea suferind de dureri insuportabile şi fiind transportate ulterior la secţia de terapie intensivă. Uneia dintre persoane au trebuit să-i fie amputate falangele de la mâini şi degetele de la picioare în timp ce o alta se plângea că şi-a pierdut memoria, scrie revista germană Die Zeit.
Pentru a lua parte la test, lui David Oakley i-au fost oferite peste 2000 de lire sterline, bani pe care intenţiona să-i folosească pentru a se căsători cu prietena sa şi pentru casa pe care tocmai şi-o cumpărase împreună cu aceasta. Poartă el însuşi responsabilitatea pentru îmbolnăvirea de cancer? Chiar acea opinie publică către care el s-a adresat pare să fie de această părere, sau cel puţin asta se poate desprinde din reacţiile cititorilor paginii de internet a ziarului Daily Mail, adică acea publicaţie britanică căreia David i-a relatat povestea suferinţelor sale. "Cancer încoace şi încolo, cine nu este pregătit să se resemneze cu consecinţele, nu ar trebui să facă bani din participarea la studii clinice", scria spre exemplu un anume James din Londra. Un altul, John din Clacton, adăuga şi el: "Sper ca nici guvernul nici autoritatea naţională pentru sănătate să nu-şi asume costurile pentru aşa ceva".
Probabil că atât James cât şi John ar găsi în neregulă faptul că Oakley şi tovarăşii săi de suferinţă au primit până acum de la societatea asiguratoare a firmei TeGenero din Wuerzburg (Bavaria), firmă care a comandat studiul şi care între timp a intrat în faliment, suma de 10.000 de lire sterline, o contribuţie care ar trebui să acopere cheltuielile de tratament. "Tinerilor noştri li se cuvin însă mai mulţi bani", afirma avocatul Gene Matthews de la firma de avocatură Leigh Day&Co din Londra, care reprezintă pe patru din cei şase cobai. Aşa cum relata imunologul Richard Powell de la Queen's Medical Centre din Nottingham, cel puţin patru din cei şase participanţi la studiu vor rămâne cu sechele. Un exemplu este Navneet Modi, un tânăr de 25 de ani, la care, în urma testului, s-au manifestat tulburări de memorie şi concentrare iar pe viitor este posibil să contacteze alergii şi ale sistemului autoimunitar.
Avocatul Matthews negociază pe moment cu firma Parexel, care a realizat în Marea Britanie studiul comandat de TeGenero. Chiar dacă protocolul studiului a fost respectat în mod corect, ceva a mers prost la teste, este de părere Matthews. Reproşul său este: Atunci când substanţa activă TGN1412 a început să manifeste efectele sale devastatoare, bărbaţilor ar fi trebuit să li se administreze Cortizon în doze mari. Însă medicii respectivi aveau prea puţină experienţă în manipularea substanţelor care acţionează direct asupra sistemului imunitar. Înainte cu două săptămâni avocatul Matthews a trimis firmei Parexel o scrisoare. El speră ca în săptămânile care urmează să încheie o înţelegere amiabilă cu concernul farmaceutic, pentru a nu mai apela la calea justiţiei. Asta ar putea însemna un milion de lire sterline pentru fiecare cobai uman în parte, spunea el.
A fost însă cât pe ce să fie afectaţi de astfel de simptome şi cobai din Germania. La doar trei săptămâni după ce autorităţile britanice şi-au dat acordul, şi institutul Paul Ehrlich a dat undă verde pentru începerea testării lui TGN 1412. "Dacă din punct de vedere medical lucrurile ar fi decurs aici (în Germania) altfel, este greu de spus, dar din punct de vedere financiar cobaii din Germania ar fi stat mai bine", afirma Thomas Sudhop, medic la Institutul Feder al pentru Medicamente şi Produse Medicale. Legea medicamentelor prevede că firmele de produse farmaceutice din Germania sunt obligate să încheie o asigurare pentru cobai, la o sumă asigurată de cel puţin 500.000 de euro de persoană testată. În Marea Britanie, în schimb, se vorbeşte doar despre "o sumă potrivită". Dovada asigurării trebuie să fie prezentată comisiei de etică, care urmează să aprobe testul. "Indiferent dacă se dovedeşte sau nu că firma de medicamente a avut vreo vină, asigurarea pentru cobai se ocupă de despăgubirea participanţilor la test", afirma Wolfgang Voit, purtător de cuvânt al Centrului de Cercetare pentru Drept Farmaceutic al Universităţii din Marburg (landul german Hessen).
În orice caz, şi în sistemul juridic german există puncte slabe. Asigurarea pentru cei asupra cărora se testează medicamentele acoperă cheltuielile pentru sejururi spitaliceşti, terapii ulterioare şi reamenajarea locuinţei pentru a corespunde nevoilor unor eventuale handicapuri. Totuşi, persoana respectivă nu primeşte despăgubiri şi pentru suferinţele provocate. "Acest lucru ar fi trebuit să se întâmple demult", afirma Voit, mai ales că în cazul accidentelor de circulaţie sau al defecţiunilor apărute la produse aşa ceva se practică de multă vreme. Bani pentru consecinţele unui risc pe care ţi l-ai asumat în mod conştient? Pe pagina de internet a ziarului Daily Mail, Oakley are şi persoane care îi iau apărarea, de exemplu Bill din Cincinnati: "El şi-a asumat o sarcină pe care noi am respinge-o cu mulţumesc. Unde ar fi azi medicina fără aceşti voluntari?". (Rompres)
