Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă 144, care a abrogat Legea 307/2004 şi care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 785 din 24 noiembrie 2008. Prima modificare adusă vechii legi survine chiar din titlul documentului. Conform Ordonanţei, OAMMR devine Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România.
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical îşi pot exercita profesiile doar pe baza certificatului de membru al Ordinului, avizat anual, care se acordă doar pe baza dovezii încheierii asigurării de răspundere civilă. O altă condiţie pentru eliberarea certificatului este şi înscrierea în Registrul Naţional Unic, document care trece din responsabilitatea Ministerului Sănătăţii în cea a Ordinului.
Ordinul va aviza şi fişa de atribuţii a posturilor pentru asistenţi medicali şi moaşe. Într-un comunicat al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România (OAMMR) se arată că toate aceste prevederi sînt stipulate de noua ordonanţă a exercitării profesiei.
În privinţa activităţilor pe care le pot desfăşura asistenţii medicali generalişti şi moaşele, modificările nu sînt esenţiale, dar se adaugă la ambele profesii posibilitatea de a desfăşura activităţi de educaţie în instituţii de învăţămînt pentru pregătirea viitorilor asistenţi generalişti, respectiv moaşe. De asemenea, la Capitolul I, la Dispoziţii generale se precizează că responsabilitatea asistentului medical generalist, a moaşei sau a asistentului medical încetează în situaţia în care pacientul nu respectă recomandările sau planul de îngrijire întocmit de acesta.
Articolul referitor la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a exercita cele trei profesii aduce cîteva modificări importante. Reprezentanţii OAMMR susţin că dacă în vechea Lege se stipula că persoanele respective trebuie autorizate de Ministerul Sănătăţii, Ordonanţa precizează, printre alte condiţii, că acestea trebuie să fie membre ale Ordinului. De asemenea, se adaugă precizarea că nu trebuie să se găsească în nici un caz de nedemnitate sau incompatibilitate, prevăzute de lege. De altfel, tot ca un element de noutate, Ordonanţa are o secţiune specială intitulată Nedemnităţi şi incompatibilităţi.
Conform Ordonanţei, dreptul de exerciţiu al profesiei se suspendă în timpul stării de incompatiblitate, iar în termen de zece zile de la constatarea acestei situaţii asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia de a anunţa filiala Ordinului.
O altă secţiune nouă importantă pentru membrii Ordinului este Autorizarea exercitării profesiei, care face menţiuni detaliate referitoare la certificatul de membru. Dacă în vechea lege acest document atesta calitatea de membru al Ordinului, Ordonanţa stipulează că profesia se exercită pe baza certificatului de membru, avizat anual. Avizul se acordă doar pe baza dovezii încheierii asigurării de răspundere civilă. O condiţie pentru eliberarea certificatului este şi înscrierea profesioniştilor în Registrul Naţional Unic, document care trece din responsabilitatea Ministerului Sănătăţii în cea a Ordinului. Această prevedere este printre cele mai importante noi atribuţii delegate Ordinului prin Ordonanţa de urgenţă. Se adaugă în această categorie cea de a aviza fişa de atribuţii a posturilor de asistent medical generalist, asistent medical şi moaşă şi, de asemenea, participarea alături de Ministerul Educaţiei la stabilirea numărului de locuri pentru învăţămîntul postliceal sanitar şi pentru învăţămîntul superior. Educaţia continuă să rămînă o obligaţie a membrilor Ordinului, dar Ordonanţa acordă autonomie sporită Ordinului în acest sens. Dacă în legea veche formarea continuă se realiza în instituţii abilitate de Ministerul Sănătăţii, noul document prevede că educaţia continuă se va realiza de furnizori acreditaţi, cu avizul Ordinului.
Ordonanţa de urgenţă prevede obligativitatea ca asistenţii şi moaşele să realizeze anual numărul de credite stabilit de Consiliul Naţional, şi nu pe parcursul a trei ani, cum stipula vechea lege. Ordonanţa de urgenţă impune asumarea responsabilităţii exercitării profesiei, prevăzînd obligativitatea ca asistenţii medicali generalişti, asistenţii medicali şi moaşele să semneze şi să aplice ştampila pe toate documentele care atestă activităţile profesionale executate.