Dr. Roger Pitman, un psihiatru din cadrul
Universităţii Harvard, a demonstrat că, dacă victimelor unei traume li se
administrează anumite medicamente la sosirea în spital, ele sunt mai puţin susceptibile
să dezvolte complicaţii cum ar fi sindromul de stres posttraumatic (SSPT). El
crede că poate vindeca persoane afectate de SSPT, la ani de zile de la
producerea evenimentului declanşator, relatează The Guardian,
preluat de Courrier International.
În cadrul unui studiu pilot efectuat la Massachusetts General Hospital, dr. Pitman a selecţionat 19 pacienţi care au suferit o traumă recentă. Subiecţilor li s-a administrat, timp de zece zile, fie propranolol - un betablocant utilizat împotriva hipertensiunii, dar care acţionează şi asupra receptorilor din creier implicaţi în stocarea amintirilor -, fie un placebo. După trei luni, pacienţii care luaseră propranolol au manifestat mai puţine simptome de stres decât cei care primiseră respectivul placebo. La persoanele care suferă de un SSPT, trauma a avut loc, uneori, cu ani în urmă.
Roger Pitman, împreună cu Karim Nader şi Alain Brunet, din cadrul Universităţii McGill, au recrutat, din regiunea Montreal, aproximativ 20 de persoane care au suferit o traumă în urmă cu 20-30 de ani - rele tratamente în timpul copilăriei, agresiuni sexuale ori accidente.
"Atunci când se formează o nouă amintire, ea nu este stocată imediat în creier", precizează Karim Nader. Noile amintiri modifică temporar reţelele neuronale, care se stabilizează în noi reţele după câteva ore. Dacă facem ca o amintire fixată să vină la suprafaţă din profunzimea creierului, ea revine la o stare instabilă, aceeaşi ca şi cea a unei amintiri recente, şi trebuie stabilizată din nou dacă vrem să o stocăm. "Dacă o împiedicăm să se stabilizeze, amintirea dispare", adaugă dr. Nader.
Pe de altă parte, reacţia emoţională joacă un rol esenţial în fixarea amintirilor. "Ne amintim mai bine lucruri încărcate emoţional - prima întâlnire, prima dragoste, primul divorţ - decât lucruri neutre. Atunci când apare o emoţie, are loc o eliberare de adrenalină în organism. O succesiune de mecanisme cerebrale determină intensitatea informaţiei stocate", explică dr. Nader. În SSPT, încărcătura emoţională este atât de ridicată, încât amintirea se gravează foarte profund şi obsedează persoana ani întregi după producerea evenimentului declanşator.(Rompres)
În cadrul unui studiu pilot efectuat la Massachusetts General Hospital, dr. Pitman a selecţionat 19 pacienţi care au suferit o traumă recentă. Subiecţilor li s-a administrat, timp de zece zile, fie propranolol - un betablocant utilizat împotriva hipertensiunii, dar care acţionează şi asupra receptorilor din creier implicaţi în stocarea amintirilor -, fie un placebo. După trei luni, pacienţii care luaseră propranolol au manifestat mai puţine simptome de stres decât cei care primiseră respectivul placebo. La persoanele care suferă de un SSPT, trauma a avut loc, uneori, cu ani în urmă.
Roger Pitman, împreună cu Karim Nader şi Alain Brunet, din cadrul Universităţii McGill, au recrutat, din regiunea Montreal, aproximativ 20 de persoane care au suferit o traumă în urmă cu 20-30 de ani - rele tratamente în timpul copilăriei, agresiuni sexuale ori accidente.
"Atunci când se formează o nouă amintire, ea nu este stocată imediat în creier", precizează Karim Nader. Noile amintiri modifică temporar reţelele neuronale, care se stabilizează în noi reţele după câteva ore. Dacă facem ca o amintire fixată să vină la suprafaţă din profunzimea creierului, ea revine la o stare instabilă, aceeaşi ca şi cea a unei amintiri recente, şi trebuie stabilizată din nou dacă vrem să o stocăm. "Dacă o împiedicăm să se stabilizeze, amintirea dispare", adaugă dr. Nader.
Pe de altă parte, reacţia emoţională joacă un rol esenţial în fixarea amintirilor. "Ne amintim mai bine lucruri încărcate emoţional - prima întâlnire, prima dragoste, primul divorţ - decât lucruri neutre. Atunci când apare o emoţie, are loc o eliberare de adrenalină în organism. O succesiune de mecanisme cerebrale determină intensitatea informaţiei stocate", explică dr. Nader. În SSPT, încărcătura emoţională este atât de ridicată, încât amintirea se gravează foarte profund şi obsedează persoana ani întregi după producerea evenimentului declanşator.(Rompres)
