Primul Centru de Excelenţă pentru Chirurgia
Malformaţiilor Feţei din Europa Centrală şi de Est va fi inaugurat la Timişoara,
în cadrul Clinicii private a prof. dr. Emil Urtilă, şeful Clinicii de Chirurgie
Cranio-Maxilo-Facială din Timişoara. Clinica va funcţiona sub patronajul Fundaţiei "Cleft
Children International" din Zurich
Întrebare: Domnule profesor, de ce este necesară înfiinţarea unui astfel de Centru chirurgical?
Prof. dr. Emil Urtilă: În primul rând, aş vrea să spun că patologia de care se ocupă acest Centru este una foarte interesantă şi, în acelaşi timp, foarte dificilă. Este vorba de malformaţiile feţei, în special la copiii care se nasc cu aceste malformaţii buză de iepure, gură de lup şi alte malformaţii care presupun un tratament etapizat, de lungă durată şi o urmărire sistematică.
Acest centru era necesar tocmai pentru el regrupează, într-o echipă unică, mai mulţi specialişti. Concret, echipa cu care eu lucrez este formată din pediatri, chirurgi, psihologoped, stomatologi ortodonţi şi medici geneticieni.
Întrebare: Care este rolul fiecăruia?
Prof. dr. Emil Urtilă: Pediatrul are în vedere şi dispensarizarea acestor copii care au un mod specific de a fi alimentaţi pentru că ei, prin defectul pe care-l au, nu se pot alimenta normal. Totodată, ei sunt expuşi mai uşor infecţiilor respiratorii pentru că circuitul aerului nu este unul normal, prin nas, în aşa fel încât aerul să se încălzească, să se filtreze, ci este inspirat direct prin gură în căile respiratorii. De aceea, pediatrul are primul rol în urmărirea acestor copii şi în educaţia familiei care este traumatizată.
A doua etapă este cea chirurgicală, în care trebuie să intervină chirurgii, aceasta fiind subdivizată într-o perioadă în care se realizează plastia de buză şi alta în care se realizează plastia cerului gurii, separând cavitatea nazală de cea bucală. Acest lucru îi va ajuta nu doar la hrănire, ci şi la vorbirea care poate fi alterată.
De aici intervine psihologopedul care va învăţa copilul să-şi corecteze defectele. Dar, în peste 90 la sută din cazuri, apar şi modificări dentare - dinţi în poziţii deplasate, torsionaţi, maxilar modificat, şi atunci intervin ortodonţii care vor corecta arcadele dentare.
După ce s-a maturizat copilul, este posibil să mai fie nevoie de o intervenţie la nivelul oaselor feţei (chirurgia ortognată) care să realizeze raporturile normale ale acestora.
Întrebare: Cui îi aparţine iniţiativa creării Centrului de Excelenţă?
Prof. dr. Emil Urtilă: Ideea cu acest Centru nu mi-a aparţinut. În anul 2000, a fost organizat la Zurich primul Congres Internaţional pentru Despicăturile Feţei, patronat şi iniţiat de prof. Hermann Sailer, una dintre cele mai proeminente personalităţi internaţionale în domeniu. Începând cu acest congres, la care am participat cu mai multe lucrări, au urmat altele trei, de fiecare dată prezentându-mă cu realizări din activitatea noastră, inclusiv cu metode originale în domeniu.
Alte elemente care au contribuit la selectare este faptul că avem cele mai intense preocupări pentru acest capitol de patologie, pentru aceste intervenţii şi, cred, că avem şi cea mai bogată cazuistică: peste 3.000 de cazuri rezolvate.
Acest lucru l-a determinat pe profesorul Sailer şi pe membrii echipei europene şi internaţionale a Societăţii "Cleft Children International" din Zurich să ne selecteze şi să ne monitorizeze întreaga activitate. Au făcut inclusiv deplasări la Timişoara în 2005 ca să vadă condiţiile care pot fi oferite pentru înfiinţarea unui astfel de centru. La Timişoara, ei au văzut şi clinica de stat şi cea privată şi au optat ca centrul să fie unul profilat şi izolat de altă patologie şi atunci au decis înfiinţarea lui în cadrul clinicii private.
Întrebare: Ce condiţii oferă Centrul de Excelenţă?
Prof. dr. Emil Urtilă: În centru există nouă saloane cu câte două paturi, cu grup sanitar propriu, telefon, televizor, frigider, oficiu unde se poate încălzi laptele şi ceaiul pentru bebeluşi.
Întrebare: Ce preţuri se practică pentru intervenţiile chirurgicale?
Prof. dr. Emil Urtilă: În străinătate, astfel de intervenţii ajung la 20.000 de euro. La noi, costă circa 2.000 de euro. Pe viitor, fundaţia elveţiană are de gând chiar să găsească sponsori şi pentru susţinerea unei părţi din cheltuieli.
Întrebare: Aţi fost unicul medic din ţară care a luat poziţie împotriva unor medici străini care au venit să opereze copiii cu malformaţii ale feţei şi aţi fost chiar ameninţat că nu veţi mai primi viză de intrare în ţara lor.
Prof. dr. Emil Urtilă: A fost un episod dramatic. ªi astăzi mai lucrez la dramele pe care le-au lăsat acei medici nomazi în urma lor. Am fost primul şi singurul din ţară care a luat poziţie şi care acum este respectată. Am fost susţinut de profesorul Hermann Sailer care era aici.
Acele echipe de chirurgi nomazi erau debutanţi care veneau să facă exerciţii chirurgicale pe copiii români. Au lăsat în urmă adevărate drame la care eu lucrez şi acum. Au experimentat în mai multe locuri din ţară, iar acum acele cazuri vin la Timişoara pentru reparaţii. Am sesizat Ministerul Sănătăţii şi am fost susţinut şi de colegii din celelalte centre universitare. Ministerul a decis că astfel de echipe nu mai pot intra în ţară. Am fost ameninţat că nu voi mai primi viză în Italia, dar nu a fost aşa pentru că eu am argumentat cu imagini ale dramelor lăsate în urmă. După aceea, am fost invitat la congrese care au avut loc la Roma.
Întrebare: Aţi tratat cazuri deosebite. Câte feţe aţi modelat şi câţi oameni aţi făcut fericiţi?
Prof. dr. Emil Urtilă: Am tratat peste 3.000 de cazuri. Incidenţa apariţiei acestor malformaţii congenitale la copii este de 1 la 1.050 de naşteri, în România, dar în India, anual se nasc 600.000 de copii cu astfel de probleme.
Fiecare caz rezolvat a fost o bucurie. Am tratat copii fără cerul gurii, fără buze, cu anchiloze ale maxilarelor. Un caz spectaculos a fost cel al unui băiat care, timp de 9 ani, nu şi-a putut deschide gura. L-au operat de 7 ori diverşi medici care, până la urmă, l-au abandonat. Se hrănea doar cu paiul. Acum, mănâncă şniţel.
Întrebare: Care sunt perspectivele acestei ramuri a medicinii, în România?
Prof. dr. Emil Urtilă: Chirurgia malformaţiilor feţei este una cu tradiţie în România. Au fost deschizători de drumuri la Bucureşti - prof. Valerian Popescu şi Corneliu Burlibaşa, la Timişoara - prof. Emanoil Popa, la Cluj prof. Cornel Oprişiu.
Din păcate, în momentul de faţă, în ţară s-a redus preocuparea pentru această specializare şi fiecare încearcă să abordeze acest sector, dar nu în mod profesionist. Separat, chirurgia pediatrică sau plastică nu rezolvă problema şi sistemul nu este agreat nici pe plan internaţional pentru că, prin complexitatea cazurilor, se impune o muncă de echipă. Chirurgul cranio-maxilo-facial trebuie să aibă pregătire dublă, şi de medicină generală şi de stomatologie, din cauza interferenţelor.
Întrebare: Când aţi operat primul caz?
Prof. dr. Emil Urtilă: Primul caz de despicătură l-am făcut la 28 de ani. Am început devreme pentru că eu am absolvit medicina generală în 1960 şi am efectuat perioada de intern imediat după absolvire. Din anul V am fost intern şi am început să lucrez în clinică.
Întrebare: Ce lăsaţi în urmă?
Prof. dr. Emil Urtilă: Lucrez cu o echipă unită. Mi-am trimis coechipierii la stagii şi specializări în Elveţia, în toată Europa, în India. Pe chirurgul Eduard Paraschivescu l-am trimis şi a făcut un stagiu la Clinica din Amiens, Franţa, unde lucrează profesorul Jean-Michel Dubernard, care a efectuat primul transplant de faţă umană din lume.
Vreau să cresc în jurul meu o echipă care să poată prelua ştafeta atunci când mă voi retrage.
Întrebare: Profesorului Emil Urtilă îi lipseşte doar titlul de academician.
Prof. dr. Emil Urtilă: Da. Sunt preşedintele a trei societăţi de profil din Occident şi membru în alte 10 asociaţii şi societăţi de chirurgie orală şi maxilo-facială din Franţa, Elveţia, Suedia, Italia, India, Germania, Spania. Sunt foarte apreciat în străinătate, dar, se pare că principiile prin care se poate deveni membru al Academiei Române sunt altele decât performanţele şi recunoaşterea rezultatelor.(Rompres)
Întrebare: Domnule profesor, de ce este necesară înfiinţarea unui astfel de Centru chirurgical?
Prof. dr. Emil Urtilă: În primul rând, aş vrea să spun că patologia de care se ocupă acest Centru este una foarte interesantă şi, în acelaşi timp, foarte dificilă. Este vorba de malformaţiile feţei, în special la copiii care se nasc cu aceste malformaţii buză de iepure, gură de lup şi alte malformaţii care presupun un tratament etapizat, de lungă durată şi o urmărire sistematică.
Acest centru era necesar tocmai pentru el regrupează, într-o echipă unică, mai mulţi specialişti. Concret, echipa cu care eu lucrez este formată din pediatri, chirurgi, psihologoped, stomatologi ortodonţi şi medici geneticieni.
Întrebare: Care este rolul fiecăruia?
Prof. dr. Emil Urtilă: Pediatrul are în vedere şi dispensarizarea acestor copii care au un mod specific de a fi alimentaţi pentru că ei, prin defectul pe care-l au, nu se pot alimenta normal. Totodată, ei sunt expuşi mai uşor infecţiilor respiratorii pentru că circuitul aerului nu este unul normal, prin nas, în aşa fel încât aerul să se încălzească, să se filtreze, ci este inspirat direct prin gură în căile respiratorii. De aceea, pediatrul are primul rol în urmărirea acestor copii şi în educaţia familiei care este traumatizată.
A doua etapă este cea chirurgicală, în care trebuie să intervină chirurgii, aceasta fiind subdivizată într-o perioadă în care se realizează plastia de buză şi alta în care se realizează plastia cerului gurii, separând cavitatea nazală de cea bucală. Acest lucru îi va ajuta nu doar la hrănire, ci şi la vorbirea care poate fi alterată.
De aici intervine psihologopedul care va învăţa copilul să-şi corecteze defectele. Dar, în peste 90 la sută din cazuri, apar şi modificări dentare - dinţi în poziţii deplasate, torsionaţi, maxilar modificat, şi atunci intervin ortodonţii care vor corecta arcadele dentare.
După ce s-a maturizat copilul, este posibil să mai fie nevoie de o intervenţie la nivelul oaselor feţei (chirurgia ortognată) care să realizeze raporturile normale ale acestora.
Întrebare: Cui îi aparţine iniţiativa creării Centrului de Excelenţă?
Prof. dr. Emil Urtilă: Ideea cu acest Centru nu mi-a aparţinut. În anul 2000, a fost organizat la Zurich primul Congres Internaţional pentru Despicăturile Feţei, patronat şi iniţiat de prof. Hermann Sailer, una dintre cele mai proeminente personalităţi internaţionale în domeniu. Începând cu acest congres, la care am participat cu mai multe lucrări, au urmat altele trei, de fiecare dată prezentându-mă cu realizări din activitatea noastră, inclusiv cu metode originale în domeniu.
Alte elemente care au contribuit la selectare este faptul că avem cele mai intense preocupări pentru acest capitol de patologie, pentru aceste intervenţii şi, cred, că avem şi cea mai bogată cazuistică: peste 3.000 de cazuri rezolvate.
Acest lucru l-a determinat pe profesorul Sailer şi pe membrii echipei europene şi internaţionale a Societăţii "Cleft Children International" din Zurich să ne selecteze şi să ne monitorizeze întreaga activitate. Au făcut inclusiv deplasări la Timişoara în 2005 ca să vadă condiţiile care pot fi oferite pentru înfiinţarea unui astfel de centru. La Timişoara, ei au văzut şi clinica de stat şi cea privată şi au optat ca centrul să fie unul profilat şi izolat de altă patologie şi atunci au decis înfiinţarea lui în cadrul clinicii private.
Întrebare: Ce condiţii oferă Centrul de Excelenţă?
Prof. dr. Emil Urtilă: În centru există nouă saloane cu câte două paturi, cu grup sanitar propriu, telefon, televizor, frigider, oficiu unde se poate încălzi laptele şi ceaiul pentru bebeluşi.
Întrebare: Ce preţuri se practică pentru intervenţiile chirurgicale?
Prof. dr. Emil Urtilă: În străinătate, astfel de intervenţii ajung la 20.000 de euro. La noi, costă circa 2.000 de euro. Pe viitor, fundaţia elveţiană are de gând chiar să găsească sponsori şi pentru susţinerea unei părţi din cheltuieli.
Întrebare: Aţi fost unicul medic din ţară care a luat poziţie împotriva unor medici străini care au venit să opereze copiii cu malformaţii ale feţei şi aţi fost chiar ameninţat că nu veţi mai primi viză de intrare în ţara lor.
Prof. dr. Emil Urtilă: A fost un episod dramatic. ªi astăzi mai lucrez la dramele pe care le-au lăsat acei medici nomazi în urma lor. Am fost primul şi singurul din ţară care a luat poziţie şi care acum este respectată. Am fost susţinut de profesorul Hermann Sailer care era aici.
Acele echipe de chirurgi nomazi erau debutanţi care veneau să facă exerciţii chirurgicale pe copiii români. Au lăsat în urmă adevărate drame la care eu lucrez şi acum. Au experimentat în mai multe locuri din ţară, iar acum acele cazuri vin la Timişoara pentru reparaţii. Am sesizat Ministerul Sănătăţii şi am fost susţinut şi de colegii din celelalte centre universitare. Ministerul a decis că astfel de echipe nu mai pot intra în ţară. Am fost ameninţat că nu voi mai primi viză în Italia, dar nu a fost aşa pentru că eu am argumentat cu imagini ale dramelor lăsate în urmă. După aceea, am fost invitat la congrese care au avut loc la Roma.
Întrebare: Aţi tratat cazuri deosebite. Câte feţe aţi modelat şi câţi oameni aţi făcut fericiţi?
Prof. dr. Emil Urtilă: Am tratat peste 3.000 de cazuri. Incidenţa apariţiei acestor malformaţii congenitale la copii este de 1 la 1.050 de naşteri, în România, dar în India, anual se nasc 600.000 de copii cu astfel de probleme.
Fiecare caz rezolvat a fost o bucurie. Am tratat copii fără cerul gurii, fără buze, cu anchiloze ale maxilarelor. Un caz spectaculos a fost cel al unui băiat care, timp de 9 ani, nu şi-a putut deschide gura. L-au operat de 7 ori diverşi medici care, până la urmă, l-au abandonat. Se hrănea doar cu paiul. Acum, mănâncă şniţel.
Întrebare: Care sunt perspectivele acestei ramuri a medicinii, în România?
Prof. dr. Emil Urtilă: Chirurgia malformaţiilor feţei este una cu tradiţie în România. Au fost deschizători de drumuri la Bucureşti - prof. Valerian Popescu şi Corneliu Burlibaşa, la Timişoara - prof. Emanoil Popa, la Cluj prof. Cornel Oprişiu.
Din păcate, în momentul de faţă, în ţară s-a redus preocuparea pentru această specializare şi fiecare încearcă să abordeze acest sector, dar nu în mod profesionist. Separat, chirurgia pediatrică sau plastică nu rezolvă problema şi sistemul nu este agreat nici pe plan internaţional pentru că, prin complexitatea cazurilor, se impune o muncă de echipă. Chirurgul cranio-maxilo-facial trebuie să aibă pregătire dublă, şi de medicină generală şi de stomatologie, din cauza interferenţelor.
Întrebare: Când aţi operat primul caz?
Prof. dr. Emil Urtilă: Primul caz de despicătură l-am făcut la 28 de ani. Am început devreme pentru că eu am absolvit medicina generală în 1960 şi am efectuat perioada de intern imediat după absolvire. Din anul V am fost intern şi am început să lucrez în clinică.
Întrebare: Ce lăsaţi în urmă?
Prof. dr. Emil Urtilă: Lucrez cu o echipă unită. Mi-am trimis coechipierii la stagii şi specializări în Elveţia, în toată Europa, în India. Pe chirurgul Eduard Paraschivescu l-am trimis şi a făcut un stagiu la Clinica din Amiens, Franţa, unde lucrează profesorul Jean-Michel Dubernard, care a efectuat primul transplant de faţă umană din lume.
Vreau să cresc în jurul meu o echipă care să poată prelua ştafeta atunci când mă voi retrage.
Întrebare: Profesorului Emil Urtilă îi lipseşte doar titlul de academician.
Prof. dr. Emil Urtilă: Da. Sunt preşedintele a trei societăţi de profil din Occident şi membru în alte 10 asociaţii şi societăţi de chirurgie orală şi maxilo-facială din Franţa, Elveţia, Suedia, Italia, India, Germania, Spania. Sunt foarte apreciat în străinătate, dar, se pare că principiile prin care se poate deveni membru al Academiei Române sunt altele decât performanţele şi recunoaşterea rezultatelor.(Rompres)
