Proteza endovasculară a fost inventată de Ulrich Sigwart, şeful secţiei de cardiologie din cadrul Spitalului Universitar din Geneva (HUG). Un congres medical - "20 de ani de stenting" -, l-a omagiat vineri, 29 septembrie, la Geneva, marcând sfârşitul carierei sale spitaliceşti. Are ochi albaştri şi privirea unui puşti pasionat de mecanică, îl prezintă ziarista Marie-Christine Petit-Pierre, de la cotidianul Le Temps, cea care a consemnat interviul de mai jos. Medicul admite bucuros: adoră bricolajul. Aceasta l-a făcut să revoluţioneze istoria cardiologiei, inventând stentul, o bucăţică de metal cu lungimea de la opt până la 35 de milimetri, care, plasată într-o arteră îngustată, se dilată şi o împiedică să se închidă. Este oul lui Columb al cardiologiei! Medicul din Þara Cantoanelor a realizat primul implant mondial de stent în anul 1986, la CHUV (Centrul Spialicesc Universitar al cantonului Vaud).
În biroul său de la HUG, în ajunul pensionării sale, Ulrich Sigwart a păstrat două cutii frumoase din lemn sculptat, pe care le deschide şi scoate din ele, delicat, diverse modele de stenturi, ca tot atâtea jaloane ale carierei sale.
Întrebare: Cum v-a venit ideea stentului?
Răspuns: Era o necesitate. Angioplastia cu balonaş, adică dilatarea coronarelor obstruate de depuneri, care se practică din 1977, avea arezultate aleatorii. După această operaţie pot exista probleme de ocluzie, în funcţie de starea pereţilor arterelor. Eu am vrut să găsesc o tehnică reproductibilă. M-am gândit la tunelurile rutiere, care rezistă prin infrastructura lor internă. Mi-a venit ideea unui resort care ar ţine deschişi pereţii arterei: stentul.
Î: Este o idee axată mai mult pe mecanică decât pe medicină?
R: Da, ea a fost puţin simplistă, după cum mi s-a reproşat la vremea aceea! Să spunem că a fost o idee mecanică pentru soluţionarea unei probleme biologice. Este adevărat că am o înclinaţie pentru bricolaj. Există destul de multe probleme mecanice în cardiologie, acesta este motivul pentru care eu am ales această disciplină.
Î: Aţi dezvoltat alte stenturi după aceea?
R: Da, pentru că mi-am dat seama au existat anumite greutăţi la implantarea modelelor iniţiale. Operaţia a fost destul de delicată, fiind vorba de un obiect auto-expansiv: resortul aparatului a fost ţinut închis de o protecţie ce a fost retrasă după amplasarea lui, pentru ca el să se poată „deschide”. La sfârşitul anilor '80, un grup american a creat un stent cu expansiune pe balonaş, dar el era foarte rigid. Acest lucru nu a putut funcţiona în cazul coronarelor, care sunt foarte sinuoase. În cele din urmă, noi am realizat un stent compus din inele ondulate ce pot fi dilatate prin intermediul unui balon. Aceste inele sunt conectate între ele printr-un număr variat de pontaje, iar acest lucru asigură protezei o mare flexibilitate. ªi toată lumea a adoptat-o.
Î: Aţi inventat şi un alt stent, pentru carotide?
R: Da, el este complet diferit, un stent deschis. Se prezintă ca o foiţă de ţigară ajurată. Această foiţă este înfăşurată pe cateter şi se desfăşoară atunci când se retrage protecţia ce îl înconjoară. Ea se închide cu nişte cârlige mici.
Î: Acum, se utilizează stenturi "acoperite" care eliberează o substanţă activă. Lucraţi în această direcţie?
R: Da, ele transportă un medicament ce împiedică corpul să cicatrizeze în jurul stentului. Un mecanism de refacere care are ca efect închiderea arterei în 30 la sută dintre cazuri. Am participat, la Londra, la teste în care noi am utilizat material biologic pentru transportarea acestor medicamente. În momentul de faţă, acestea din urmă sunt menţinute pe stent cu ajutorul plasticului, un material care, pe termen lung, ar putea pune unele probleme. Există şi un nou stent, ce are găuri în care se află medicamentul.
Î: Ce proiecte aveţi?
R: Nu voi reuşi să părăsesc acest domeniu dintr-o dată. Voi continua să lucrez la Lausanne şi la Geneva, să conduc misiuni în străinătate şi să fac cercetare. În fine, stentul reprezintă o piaţă de peste cinci miliarde de dolari; o parte minusculă din această sumă mi-a revenit mie. Totuşi, acest lucru mi-a permis să înfiinţez Fundaţia Jonas împreună cu soţia mea. Avem şcoli de muzică, destinate copiilor aflaţi în dificultate în numeroase locuri ale lumii. (Le Temps, Rompres)
În biroul său de la HUG, în ajunul pensionării sale, Ulrich Sigwart a păstrat două cutii frumoase din lemn sculptat, pe care le deschide şi scoate din ele, delicat, diverse modele de stenturi, ca tot atâtea jaloane ale carierei sale.
Întrebare: Cum v-a venit ideea stentului?
Răspuns: Era o necesitate. Angioplastia cu balonaş, adică dilatarea coronarelor obstruate de depuneri, care se practică din 1977, avea arezultate aleatorii. După această operaţie pot exista probleme de ocluzie, în funcţie de starea pereţilor arterelor. Eu am vrut să găsesc o tehnică reproductibilă. M-am gândit la tunelurile rutiere, care rezistă prin infrastructura lor internă. Mi-a venit ideea unui resort care ar ţine deschişi pereţii arterei: stentul.
Î: Este o idee axată mai mult pe mecanică decât pe medicină?
R: Da, ea a fost puţin simplistă, după cum mi s-a reproşat la vremea aceea! Să spunem că a fost o idee mecanică pentru soluţionarea unei probleme biologice. Este adevărat că am o înclinaţie pentru bricolaj. Există destul de multe probleme mecanice în cardiologie, acesta este motivul pentru care eu am ales această disciplină.
Î: Aţi dezvoltat alte stenturi după aceea?
R: Da, pentru că mi-am dat seama au existat anumite greutăţi la implantarea modelelor iniţiale. Operaţia a fost destul de delicată, fiind vorba de un obiect auto-expansiv: resortul aparatului a fost ţinut închis de o protecţie ce a fost retrasă după amplasarea lui, pentru ca el să se poată „deschide”. La sfârşitul anilor '80, un grup american a creat un stent cu expansiune pe balonaş, dar el era foarte rigid. Acest lucru nu a putut funcţiona în cazul coronarelor, care sunt foarte sinuoase. În cele din urmă, noi am realizat un stent compus din inele ondulate ce pot fi dilatate prin intermediul unui balon. Aceste inele sunt conectate între ele printr-un număr variat de pontaje, iar acest lucru asigură protezei o mare flexibilitate. ªi toată lumea a adoptat-o.
Î: Aţi inventat şi un alt stent, pentru carotide?
R: Da, el este complet diferit, un stent deschis. Se prezintă ca o foiţă de ţigară ajurată. Această foiţă este înfăşurată pe cateter şi se desfăşoară atunci când se retrage protecţia ce îl înconjoară. Ea se închide cu nişte cârlige mici.
Î: Acum, se utilizează stenturi "acoperite" care eliberează o substanţă activă. Lucraţi în această direcţie?
R: Da, ele transportă un medicament ce împiedică corpul să cicatrizeze în jurul stentului. Un mecanism de refacere care are ca efect închiderea arterei în 30 la sută dintre cazuri. Am participat, la Londra, la teste în care noi am utilizat material biologic pentru transportarea acestor medicamente. În momentul de faţă, acestea din urmă sunt menţinute pe stent cu ajutorul plasticului, un material care, pe termen lung, ar putea pune unele probleme. Există şi un nou stent, ce are găuri în care se află medicamentul.
Î: Ce proiecte aveţi?
R: Nu voi reuşi să părăsesc acest domeniu dintr-o dată. Voi continua să lucrez la Lausanne şi la Geneva, să conduc misiuni în străinătate şi să fac cercetare. În fine, stentul reprezintă o piaţă de peste cinci miliarde de dolari; o parte minusculă din această sumă mi-a revenit mie. Totuşi, acest lucru mi-a permis să înfiinţez Fundaţia Jonas împreună cu soţia mea. Avem şcoli de muzică, destinate copiilor aflaţi în dificultate în numeroase locuri ale lumii. (Le Temps, Rompres)
