Conform
unui studiu publicat în revista Journal
of Infectiosus Diseases de către cercetătorii australieni de la Centrul de
Sănătate Sexuală din Melbourne, sexul oral favorizează apariţia uretritei
non-gonococice (NGU), una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală
care afectează în egală măsură ambele sexe, putând cauza boală inflamatorie
pelvină, infertilitate şi durere pelvină cronică. Aproximativ
la jumătatea cazurilor cauza uretritei non-gonococice nu poate fi determinată,
microorganismul cel mai frecvent incriminat în celelalte cazuri fiind Chlamydia
trachomatis, într-un procent de 30-50% a cazurilor de NGU şi Mycoplasma
genitalium, într-un procent de 10-30%. Tratamentul antibiotic cu azitromicină
sau tetraciclină în general este eficient.
La studiul realizat de către cercetătorii de la Melbourne între martie 2004-martie 2005 au participat 329 de bărbaţi cu NGU şi 307 de voluntari fără simptome de uretrită, toţi participanţii fiind rugaţi să completeze chestionare despre obiceurile sexuale, iar probele de urină au fost testate pentru agenţii patogeni cel mai des implicaţi în uretrite.
Infecţiile cu Chlamydia trachomatis au fost cele mai comune atât la bărbaţii homosexuali cât şi la cei heterosexuali (22% respectiv 15%) şi mult mai comune faţă de grupul de control. Infecţiile cu Chlamydia şi Mycoplasma genitalium au fost asociate în primul rând cu sexul (vaginal) neprotejat. M genitalium (9%), adenovirusurile (4%) şi virsul herpes simplex tip 1 (2%) au fost depistaţi mult mai frecvent la bărbaţii cu NGU decât la voluntari, sugerând că aceşti agenţi ar putea fi o cauză a uretritei non-gonococice. Adenovirusurile şi virusul herpes simplex tip 1 au fost asociaţi mai ales cu sexul oral între bărbaţii homosexuali, sugerând că unul dintre mecanismele de transmitere a agenţilor responsabili pentru NGU ar putea fi contactul oral-genital, mai ales în cazul persoanelor cu parteneri noi.
S-a observat asocierea sexului oral şi cu un număr mai crescut al cazurilor de NGU fără agent etiologic depistat, sugerând posibilitatea existenţei mai multor germeni vinovaţi pentru această boală care nu au putut fi încă identificaţi.
La studiul realizat de către cercetătorii de la Melbourne între martie 2004-martie 2005 au participat 329 de bărbaţi cu NGU şi 307 de voluntari fără simptome de uretrită, toţi participanţii fiind rugaţi să completeze chestionare despre obiceurile sexuale, iar probele de urină au fost testate pentru agenţii patogeni cel mai des implicaţi în uretrite.
Infecţiile cu Chlamydia trachomatis au fost cele mai comune atât la bărbaţii homosexuali cât şi la cei heterosexuali (22% respectiv 15%) şi mult mai comune faţă de grupul de control. Infecţiile cu Chlamydia şi Mycoplasma genitalium au fost asociate în primul rând cu sexul (vaginal) neprotejat. M genitalium (9%), adenovirusurile (4%) şi virsul herpes simplex tip 1 (2%) au fost depistaţi mult mai frecvent la bărbaţii cu NGU decât la voluntari, sugerând că aceşti agenţi ar putea fi o cauză a uretritei non-gonococice. Adenovirusurile şi virusul herpes simplex tip 1 au fost asociaţi mai ales cu sexul oral între bărbaţii homosexuali, sugerând că unul dintre mecanismele de transmitere a agenţilor responsabili pentru NGU ar putea fi contactul oral-genital, mai ales în cazul persoanelor cu parteneri noi.
S-a observat asocierea sexului oral şi cu un număr mai crescut al cazurilor de NGU fără agent etiologic depistat, sugerând posibilitatea existenţei mai multor germeni vinovaţi pentru această boală care nu au putut fi încă identificaţi.
