Noile cercetări europene arată că pacienţii cu
stenoza graftului de venă safenă după by-passul aorto-coronarian (CABG) răspund
bine la implantarea unei proteze endovasculare şi că stenturile tratate cu
sirolimus (sirolimus-eluting stents, SES) sunt mult mai eficiente decât cele
metalice simple (BMS) pentru a efectua revascularizarea.
Dr. Paul
Vermeersch de la Antwerp Cardiovascular Institute din Belgia şi colegii săi au
randomizat 75 de pacienţi trataţi prin CABG şi cu 96 de leziuni la nivelul
venelor safene în două grupuri, primind ori SES, ori BMS.
După 6 luni de zile, reducerea diametrului intra-stent a fost 0,38 mm în cazul SES şi 0,79 mm la BMS. Aceasta a fost a reducere semnificativă, relatează autorii în numărul din decembrie al revistei Journal of the American College of Cardiology.
Restenoza dublă (a venei safene şi intra-stent) a fost 11,3% cu SES şi 30,6% cu BMS. Volumul neointimal mediu a fost numai 1 mm după folosirea SES, faţă de 24 mm în cazul BMS.
În ceea ce priveşte rata deceselor şi a infarctelor miocardice, nu s-au înregistrat diferenţe semnificative.
În timp ce rezultatele cu SES sunt favorabile pe perioada aceasta de 6 luni, dr. Vermeersch şi colegii lui ne atrag atenţia că plăcile formate la nivelul venelor safene sunt moi, bogate în lipide şi predispuse pentru ruptură. În plus, incidenţa leziunilor perimiocardice a fost mai mare în cursul implantării SES, astfel urmărirea pe termen mai lung poate că va arăta rezultate mai puţin promiţătoare, apare în articolul prezentat de Reuters Health.
În acealşi timp, cercetătorii menţionează că acest mic eşantion nu permite stabilirea unor concluzii puternice în ceea ce priveşte benficiul clinic al SES versus BMS.
J Am Coll Cardiol 2006;48:2423-2431.
După 6 luni de zile, reducerea diametrului intra-stent a fost 0,38 mm în cazul SES şi 0,79 mm la BMS. Aceasta a fost a reducere semnificativă, relatează autorii în numărul din decembrie al revistei Journal of the American College of Cardiology.
Restenoza dublă (a venei safene şi intra-stent) a fost 11,3% cu SES şi 30,6% cu BMS. Volumul neointimal mediu a fost numai 1 mm după folosirea SES, faţă de 24 mm în cazul BMS.
În ceea ce priveşte rata deceselor şi a infarctelor miocardice, nu s-au înregistrat diferenţe semnificative.
În timp ce rezultatele cu SES sunt favorabile pe perioada aceasta de 6 luni, dr. Vermeersch şi colegii lui ne atrag atenţia că plăcile formate la nivelul venelor safene sunt moi, bogate în lipide şi predispuse pentru ruptură. În plus, incidenţa leziunilor perimiocardice a fost mai mare în cursul implantării SES, astfel urmărirea pe termen mai lung poate că va arăta rezultate mai puţin promiţătoare, apare în articolul prezentat de Reuters Health.
În acealşi timp, cercetătorii menţionează că acest mic eşantion nu permite stabilirea unor concluzii puternice în ceea ce priveşte benficiul clinic al SES versus BMS.
J Am Coll Cardiol 2006;48:2423-2431.
