Pacienţii care suferă de insuficienţă cardiacă (IC) şi care beneficiază si de terapie cu statine vor trăi mai mult şi au un risc mai mic de a fi internaţi în spital din cauza afecţiunii de bază, indiferent de nivelul seric al colesterolului, prezenţa sau absenţa bolii cardiace ischemice sau folosirea altor medicamente cardiovasculare, potrivit unui studiu publicat recent în JAMA. Analizele au fost efectuate pe o populaţie de 24000 de pacienţi care nu au primit statine înaintea includerii în studiu. Echipa de cercetători condusă de dr. Alan S. Go, de la Kaiser Permanente of Northern California din Oakland a raportat o scădere de 24 şi 21 de procente a riscului ajustat de mortalitate şi respectiv, de spitalizare din cauza decompensării insuficienţei cardiace.
În studiul curent au fost incluşi toţi adulţii diagnosticaţi cu IC în perioada 1996-2004 în Kaiser Permanente of Northern California, care nu au primit inhibitori ai HMG-CoA reductazei, dar la care această terapie a fost eligibilă conform ghidurilor clinice ale National Cholesterol Education Program. Reducerea riscurilor în cazul pacienţilor care au început tratamentul cu statine în orice moment al periodei de urmărire (aceasta a durat în medie 2,4 ani) a fost independentă de o serie de condiţii şi medicamente care ar fi putut influenţa consecinţele urmărite ale IC (Tabel).
Tabel: Pacienţi cu IC trataţi cu (n=12648) şi fără statine (n=11950)
Datele au fost ajustate în funcţie de vârstă, sex, rasă/etnicitate, boală cardiacă ischemică, cerebrovasculară şi arterială periferică, diabet, hipertensiune arterială, boli valvulare, fibrilaţie şi tahicardie ventriculară în antecedente, flutter sau fibrilaţie atrială, cancer, boală tiroidiană, pulmonară, hepatică, infecţie HIV/AIDS, demenţă, depresie, rata de filtrare glomerulară, nivel de hemoglobină, colesterol total, număr de controale la clinica de cardiologie şi tratament cu inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei, blocanţi ai receptorilor de angiotensină II, blocanţi ai canalelor de calciu, betablocanţi, alţe substanţe hipolipemiante, spironolactonă, vasodilatatoare, diuretice, nitraţi sau eritropoetină recombinată.
Considerând că aceste analize au fost ajustate în funcţie de folosirea altor medicamente deseori prescrise pacienţilor cu IC, rezultatele sugerează că reducerea riscului „nu este o simplă reflectare a unui tratament mult mai agresiv al insuficienţei cardiace”, a explicat dr. Go pentru Heartwire. Existenţa unui beneficiu indiferent de prezenţa cardiopatiei coronariene este în concordanţă cu rezultatele altor studii care au sugerat că efectul statinelor în cazul IC implică şi alte mecanisme de acţiune, dincolo de modificarea profilului lipidic – de exemplu îmbunătăţirea funcţiei endoteliale sau reducerea inflamaţiei – a mai adăugat cercetătorul.
De obicei, din trialurile clinice care au stabilit efectul benefic al statinelor asupra prevenţiei şi tratamentului cardiopatiei ischemice, cei cu IC au fost excluşi, potrivit doctorului Go. Dar „dacă cineva are nevoie de tratament cu statine, conform ghidurilor curente, şi în plus are şi insuficienţă cardiacă, în opinia mea ar trebui să primească unul dintre aceşti agenţi terapeutici. În cazul în care pacientul respectiv suferă de cardiopatie ischemică complicată cu IC, tratamentul cu statine este o necesitate”, a subliniat conducătorul cercetărilor în interviul pentru Medscape.
Nu este clar dacă şi alţi pacienţi cu IC trebuie trataţi cu statine, chiar în lumina acestor analize, a accentuat dr. Go. Mai sunt în curs de desfăşurare două studii mari randomizate, placebo-controlate pe această temă: trialurile Controlled Rosuvastatin Multinational Study in Heart Failure (CORONA) şi Gruppo Italiano per lo Studio della Sopravvivenza nell'Insufficienza Cardiaca – Heart Failure (GISSI-HF), iar noi trebuie să aşteptăm rezultatele acestora.
JAMA. 2006;296:2105-2111.
În studiul curent au fost incluşi toţi adulţii diagnosticaţi cu IC în perioada 1996-2004 în Kaiser Permanente of Northern California, care nu au primit inhibitori ai HMG-CoA reductazei, dar la care această terapie a fost eligibilă conform ghidurilor clinice ale National Cholesterol Education Program. Reducerea riscurilor în cazul pacienţilor care au început tratamentul cu statine în orice moment al periodei de urmărire (aceasta a durat în medie 2,4 ani) a fost independentă de o serie de condiţii şi medicamente care ar fi putut influenţa consecinţele urmărite ale IC (Tabel).
Tabel: Pacienţi cu IC trataţi cu (n=12648) şi fără statine (n=11950)
Endpoint urmărit | Hazard Ratio (95% CI) |
Mortalitate de orice cauză: | 0.76 (0.72 - 0.80) |
Spitalizare pentru insuficienţă cardiacă: | 0.79 (0.74 - 0.85) |
Datele au fost ajustate în funcţie de vârstă, sex, rasă/etnicitate, boală cardiacă ischemică, cerebrovasculară şi arterială periferică, diabet, hipertensiune arterială, boli valvulare, fibrilaţie şi tahicardie ventriculară în antecedente, flutter sau fibrilaţie atrială, cancer, boală tiroidiană, pulmonară, hepatică, infecţie HIV/AIDS, demenţă, depresie, rata de filtrare glomerulară, nivel de hemoglobină, colesterol total, număr de controale la clinica de cardiologie şi tratament cu inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei, blocanţi ai receptorilor de angiotensină II, blocanţi ai canalelor de calciu, betablocanţi, alţe substanţe hipolipemiante, spironolactonă, vasodilatatoare, diuretice, nitraţi sau eritropoetină recombinată.
Considerând că aceste analize au fost ajustate în funcţie de folosirea altor medicamente deseori prescrise pacienţilor cu IC, rezultatele sugerează că reducerea riscului „nu este o simplă reflectare a unui tratament mult mai agresiv al insuficienţei cardiace”, a explicat dr. Go pentru Heartwire. Existenţa unui beneficiu indiferent de prezenţa cardiopatiei coronariene este în concordanţă cu rezultatele altor studii care au sugerat că efectul statinelor în cazul IC implică şi alte mecanisme de acţiune, dincolo de modificarea profilului lipidic – de exemplu îmbunătăţirea funcţiei endoteliale sau reducerea inflamaţiei – a mai adăugat cercetătorul.
De obicei, din trialurile clinice care au stabilit efectul benefic al statinelor asupra prevenţiei şi tratamentului cardiopatiei ischemice, cei cu IC au fost excluşi, potrivit doctorului Go. Dar „dacă cineva are nevoie de tratament cu statine, conform ghidurilor curente, şi în plus are şi insuficienţă cardiacă, în opinia mea ar trebui să primească unul dintre aceşti agenţi terapeutici. În cazul în care pacientul respectiv suferă de cardiopatie ischemică complicată cu IC, tratamentul cu statine este o necesitate”, a subliniat conducătorul cercetărilor în interviul pentru Medscape.
Nu este clar dacă şi alţi pacienţi cu IC trebuie trataţi cu statine, chiar în lumina acestor analize, a accentuat dr. Go. Mai sunt în curs de desfăşurare două studii mari randomizate, placebo-controlate pe această temă: trialurile Controlled Rosuvastatin Multinational Study in Heart Failure (CORONA) şi Gruppo Italiano per lo Studio della Sopravvivenza nell'Insufficienza Cardiaca – Heart Failure (GISSI-HF), iar noi trebuie să aşteptăm rezultatele acestora.
JAMA. 2006;296:2105-2111.
