Boala Alzheimer constituie cauza cea mai obişnuită şi cea mai cunoscută a demenţei, a
subliniat conf. dr. Cătălina Tudose în cadrul atelierului organizat pentru
presă. Ea este o disfuncţie progresivă, ireversibilă a creierului ce afectează funcţia cognitivă, respectiv
memoria, atenţia şi abilitatea de luare a deciziilor, personalitatea şi
comportamentul, a precizat dr. Cătălina Tudose. Între cauzele de deces, ea este a patra în ţările dezvoltate,
precedată de bolile cardiovasculare, cancer şi accident vascular
cerebral. În boala Alzheimer celulele
nervoase din creier (neuronii) degenerează
progresiv în timp. Declinul memoriei în special memoria de scurtă durată
este simptomul timpuriu cel mai obişnuit. Pacienţii îşi pierd treptat
capacitatea lor de a gândi, înţelege, comunica şi funcţiona. O persoană cu acestă boală va trăi în medie
opt ani şi maxim 20 de ani de la începerea simptomelor sau aşa cum se
estimează de către rude, a menţionat dr. Cătălina Tudose.
Referindu-se la cauze, specialistul a subliniat că acestea nu sunt clare. În privinţa protecţiei, există multe teorii pornind de la băutul vinului roşu şi până la administrarea de suplimente specifice de vitamine. Oricum, uneori, cercetările au demonstrat existenţa unei cauze genetice în această afecţiune, iar cercetarea la nivelul genomului a evidenţiat existenţa unei legături între boala Alzheimer, şi genele a patru cromozomi.
Singurul şi cel mai mare factor de risc incriminat în dezvoltarea bolii Alzheimer şi al altor demenţe este vârsta înaintată. În Europa, în medie, 9,3% din oamenii cu vârsta de 70 de ani şi peste această vârstă suferă de boala Alzheimer. O mare parte din cercetările privind demenţa s-a concentrat asupra factorilor de risc vascular de exemplu colesterolul ridicat şi tensiunea mare pot mări de asemenea riscul pentru dezvoltarea bolii Alzheimer.
Estimările internaţionale indică faptul că 6% din populaţia peste 65 de ani suferă de demenţă. În 2001 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat că 37 milioane de oameni din lume suferă de demenţă, boala Alzheimer fiind cea mai obişnuită formă. În privinţa datelor pentru România acestea încă nu există, pentru că nu s-au făcut studii epidemiologice, dar din evidenţele medicale trataţi sunt între 8 şi 9.000 de bolnavi, deci subdiagnosticaţi.
Potrivit dr. Cătălina Tudose probabil că sunt la nivelul ţării în jur de 100.000 şi peste, afectaţi de această boală. Mulţi se pierd pentru că nu sunt diagnosticaţi.
O examinare a studiilor publicate a descoperit că 16% până la 70% din oamenii afectaţi de boală prezintă deziluzii şi în 4% până la 76% din cazuri s-au raportat halucinaţii. Este foarte importată depistarea bolii. În ciuda incidenţei foarte ridicate, adeseori boala este subdiagnosticată în practica zilnică. Oricum există multe motive referitoare la importanţa diagnosticului timpuriu a bolii, de exemplu, diagnosticul timpuriu înlesneşte pacienţilor şi familiilor lor să planifice viitorul punând în evidenţă strategiile practice de management al bolii pentru a uşura activităţile zilnice pe măsură ce boala avansează.
Mai mult, există unele dovezi că tratamentele mai noi ale bolii Alzheimer sunt cele mai utile dacă terapia este începută în faza incipientă a procesului bolii. Există nevoia unui instrument simplu de depistare a bolii care poate fi utilizat în timpul verificărilor obişnuite de sănătate pentru identificarea într-un stadiu incipient al persoanelor care prezintă simptomele bolii Alzheimer sau alte forme de demenţă.
Deşi nu există un test unic pentru diagnosticarea bolii Alzheimer, o combinaţie de evaluări poate fi folositoare pentru a da un diagnostic destul de exact. Aceste evaluări includ o evaluare a istoricului personal al pacientului, examinări clinice, teste de laborator şi evaluări ale stării mentale, a explicat dr. Cătălina Tudose.
Ea a adăugat că diagnosticarea se realizează într-un proces de eliminare a altor boli şi tipul de demenţă care determină aceste tipuri de simptome. Dacă este necesar pot fi realizate investigaţii suplimentare utilizând instrumente de neuroimagistică cum sunt tomografia computerizată sau altele pentru a exclude alte cauze de demenţă ca de exemplu, demenţa vasculară, inflamaţiile sau hidrocefalia. Se poate face rezonanţă magnetică iar pentru cei care dispun de bani pot face teste genetice dar care sunt costisitoare, în jur de 1.000 de euro.
Dr. Cătălina Tudose a subliniat importanţa medicului de familie în depistarea precoce a acestei boli şi în acest sens se fac cursuri de pregătire a lor pentru a depista boala cât mai devreme. (Rompres)
Referindu-se la cauze, specialistul a subliniat că acestea nu sunt clare. În privinţa protecţiei, există multe teorii pornind de la băutul vinului roşu şi până la administrarea de suplimente specifice de vitamine. Oricum, uneori, cercetările au demonstrat existenţa unei cauze genetice în această afecţiune, iar cercetarea la nivelul genomului a evidenţiat existenţa unei legături între boala Alzheimer, şi genele a patru cromozomi.
Singurul şi cel mai mare factor de risc incriminat în dezvoltarea bolii Alzheimer şi al altor demenţe este vârsta înaintată. În Europa, în medie, 9,3% din oamenii cu vârsta de 70 de ani şi peste această vârstă suferă de boala Alzheimer. O mare parte din cercetările privind demenţa s-a concentrat asupra factorilor de risc vascular de exemplu colesterolul ridicat şi tensiunea mare pot mări de asemenea riscul pentru dezvoltarea bolii Alzheimer.
Estimările internaţionale indică faptul că 6% din populaţia peste 65 de ani suferă de demenţă. În 2001 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat că 37 milioane de oameni din lume suferă de demenţă, boala Alzheimer fiind cea mai obişnuită formă. În privinţa datelor pentru România acestea încă nu există, pentru că nu s-au făcut studii epidemiologice, dar din evidenţele medicale trataţi sunt între 8 şi 9.000 de bolnavi, deci subdiagnosticaţi.
Potrivit dr. Cătălina Tudose probabil că sunt la nivelul ţării în jur de 100.000 şi peste, afectaţi de această boală. Mulţi se pierd pentru că nu sunt diagnosticaţi.
O examinare a studiilor publicate a descoperit că 16% până la 70% din oamenii afectaţi de boală prezintă deziluzii şi în 4% până la 76% din cazuri s-au raportat halucinaţii. Este foarte importată depistarea bolii. În ciuda incidenţei foarte ridicate, adeseori boala este subdiagnosticată în practica zilnică. Oricum există multe motive referitoare la importanţa diagnosticului timpuriu a bolii, de exemplu, diagnosticul timpuriu înlesneşte pacienţilor şi familiilor lor să planifice viitorul punând în evidenţă strategiile practice de management al bolii pentru a uşura activităţile zilnice pe măsură ce boala avansează.
Mai mult, există unele dovezi că tratamentele mai noi ale bolii Alzheimer sunt cele mai utile dacă terapia este începută în faza incipientă a procesului bolii. Există nevoia unui instrument simplu de depistare a bolii care poate fi utilizat în timpul verificărilor obişnuite de sănătate pentru identificarea într-un stadiu incipient al persoanelor care prezintă simptomele bolii Alzheimer sau alte forme de demenţă.
Deşi nu există un test unic pentru diagnosticarea bolii Alzheimer, o combinaţie de evaluări poate fi folositoare pentru a da un diagnostic destul de exact. Aceste evaluări includ o evaluare a istoricului personal al pacientului, examinări clinice, teste de laborator şi evaluări ale stării mentale, a explicat dr. Cătălina Tudose.
Ea a adăugat că diagnosticarea se realizează într-un proces de eliminare a altor boli şi tipul de demenţă care determină aceste tipuri de simptome. Dacă este necesar pot fi realizate investigaţii suplimentare utilizând instrumente de neuroimagistică cum sunt tomografia computerizată sau altele pentru a exclude alte cauze de demenţă ca de exemplu, demenţa vasculară, inflamaţiile sau hidrocefalia. Se poate face rezonanţă magnetică iar pentru cei care dispun de bani pot face teste genetice dar care sunt costisitoare, în jur de 1.000 de euro.
Dr. Cătălina Tudose a subliniat importanţa medicului de familie în depistarea precoce a acestei boli şi în acest sens se fac cursuri de pregătire a lor pentru a depista boala cât mai devreme. (Rompres)
