O substanţă
anticancerigenă produsă de tutun! - această incredibilă reconversie
semnează actul de naştere al unei industrii farmaceutice în câmp deschis. Organismele
modificate genetic (OMG) au, uneori, şi ceva bun!, scrie Frederic Lewino, în articolul său publicat de ultimul număr al
săptămânalului francez Le Point. Probabil că este cel mai
cumplit criminal ce a existat
vreodată pe Glob. Alături de el, Hitler, Stalin şi Mao par nişte jucători
mărunţi. În decurs de cinci
secole,... tutunul - căci despre el este vorba - a ucis
deja sute de milioane de bărbaţi şi
femei. Cu toate acestea, un francez a hotărât că, înainte de a fi condamnat
definitiv, acest ucigaş în serie mare are dreptul la o a doua şansă. Biologul Alain Tissier, în vârstă de 41 de ani,
vrea să facă, din Nicotiana tabacum, prima fabrică vegetală din lume
producătoare de... medicamente. Începând cu o substanţă anticancerigenă!
Culmea!
Această idee incredibilă i-a venit pe când era încă cercetător în cadrul CEA (Comisariatul Energiei Atomice). "Utilizam raze gamma la plante, pentru a crea mutanţi susceptibili de deţinerea unor virtuţi interesante. Atunci mi-a venit ideea să modific, tot prin mutaţie, metabolismul unor plante, pentru a le face să producă, în mod deliberat, substanţe utile", spune el. Biologul francez alege rapid să se consacre doar tutunului, care este deja o mică uzină chimică. Într-adevăr, pentru a se apăra de insecte, această plantă secretă în mod natural terpenoizi, în nişte organe dispuse pe frunze. Or, aceştia au imensul avantaj că aparţin unei foarte bogate familii chimice, care include numeroase substanţe utile în farmacologie şi cosmetică. Printre acestea, dis-TAB3, extras, în prezent, din tisă (Taxus baccata) pentru tratarea cancerului, şi artemisina, extrasă din pelin (Artemisia), pentru tratarea paludismului. Obiectivul cercetătorului este, atunci, foarte simplu: modificarea metabolismului tutunului, pentru a-l face să producă aceste substanţe utile în locul terpenoizilor. Cuprins de entuziasm, cercetătorul părăseşte CEA în anul 2003 şi îşi înfiinţează propria societate, Librophyt, la Cadarache, cu sprijinul fostului său angajator şi al Agenţiei Naţionale de Valorificare a Cercetării (ANVAR).
Înconjurat de o mică echipă, el se pune imediat pe treabă. "Sinteza terpenoizilor de către tutun este consecinţa unui şir de reacţii chimice, fiecare dintre ele fiind realizată de o enzimă. Într-o primă fază, noi am eliminat enzimele răspunzătoare pentru ultimele etape, inactivând prin mutaţie genele corespunzătoare. Acum, nu mai rămâne decât să se introducă în plantă genele tisei, ce codifică enzimele ce duc la dis-TAB3", explică el. Aceste gene îi vor fi furnizate de un laborator american. Atunci când această "meştereală" genetică va fi încheiată, vor trebui testate, în primul rând, răsadurile de tutun modificat genetic în seră, înainte de a trece la teste în câmp deschis, cu toate precauţiile impuse de lege. Când vor fi depăşite toate piedicile, 100 de hectare de uzine vegetale ar urma să fie de-ajuns pentru aprovizionarea întregii lumi cu dis-TAB3, la un preţ de zece ori mai mic decât substanţa extrasă din tisă. Cu imensul avantaj de a salva această specie de la dispariţia ce o pândeşte.
Însă, înainte de a se lansa în această bătălie promiţătoare, Librophyt îşi "face mâna" pe o substanţă apropiată, abienolul diterpen, ce intră în compoziţia Ambrox. Această substanţă, utilizată în parfumerie ca fixator, este, astăzi, extrasă din salvia de muscat (Salvia sclarea). Tissier a reuşit deja grefarea genelor necesare pe câteva răsaduri de tutun crescute în seră, ce au secretat circa 50 de grame de abienol. În urmă cu o săptămână, guvernul l-a autorizat să planteze, în câmp deschis, 2 000 de metri pătraţi de răsaduri modificate genetic. În cazul în care Jose Bove (cunoscut militant francez antiglobalizare) şi tovarăşii lui nu vor interveni, lucrul acesta îi va permite să recolteze 10-20 de kilograme de abienol până în luna septembrie. Obiectivul lui îl constituie comercializarea unei tone de abienol anul viitor.
Tot în domeniul parfumeriei, Librophyt speră ca, în curând, să producă ulei de santal. Astăzi, 90 la sută din producţia mondială este asigurată de India, numai că santalul, supraexploatat, este un copac ce devine rar. Aceasta constituie încă o dată prilejul ca tutunul să se joace de-a salvatorul - o mică scamatorie genetică, şi va putea produce din belşug. Alain Tissier mai are în cap multe alte proiecte. Nu de substanţe utile în farmacologie şi cosmetică se duce lipsă. Cu atât mai mult cu cât nu numai tutunul poate lucra pe bandă... biologică. Mai multe alte plante vin cu "oferte de serviciu": menta, salvia, busuiocul şi lavanda. Toate posedă un metabolism adaptabil. "Ideea este de a le face să producă numeroase substanţe noi, şi apoi, de a le testa pentru a căuta o eventuală acţiune terapeutică", se entuziasmează Tissier. Astfel, el visează să pună la punct o "moleculotecă", de la care ar veni să se aprovizioneze laboratoarele farmaceutice, dar şi chimiştii, care, peste câţiva ani, din cauza lipsei petrolului ieftin, vor fi fericiţi să găsească o nouă sursă de substanţe.
Librophyt nu este singura firmă din lume care mizează pe tutun. Toate celelalte, însă, urmează o cale uşor diferită. De această dată, nu de deviere a metabolismului. Biologii sunt şi mai entuziaşti: au început să grefeze gene umane în cromozomii plantei pentru a le face să producă enzime... umane. Nu orice enzime, desigur, ci cele pe care bolnavii care suferă de o deficienţă genetică nu reuşesc să le sintetizeze. Tutunul se lansează, astfel, în ajutorarea victimelor bolii Gaucher, incapabile să producă enzima GCase. Astăzi, s-a reuşit producerea ei de către culturi de celule de ovar de hamster. Dar cu picătura. În timp ce tutunul va putea furniza întreg GCase necesar. Cu avantajul evitării oricărei contaminări cu prioni sau virusuri. Un hectar de tutun GCase a fost deja cultivat în Italia, relevă Le Point.
Alte aplicaţii sunt la ordinea zilei. La Londra, profesorul Julian Ma a testat un tratament preventiv al cariei dentare, CaroRX, pe baza unei proteine ce ar putea fi produsă în câmp deschis.
Cultura moleculară se bucură, de câţiva ani, de un real succes. Biologii au recenzat circa o mie de gene susceptibile să găsească un "azil" vegetal. În tutun, desigur, dar şi în porumb, orez, banane, grâu, cartofi, roşii, pepeni! Peste 300 de teste au fost efectuate până în momentul de faţă, cu mai mult sau mai puţin succes. Până în 2015, unii văd deja vreo 40 de medicamente moleculare cultivate în câmp deschis.
Dacă tutunului îi va reuşi reconversia umanitară, ar fi foarte interesant ca o altă plantă aproape la fel de nocivă să îi urmeze exemplul, şi anume macul. Avantajul ar fi imens, căci, atunci, li s-ar oferi ţăranilor săraci care îl cultivă, posibilitatea de a-şi câştiga pâinea producând medicamente, şi nu opiu. Ce se aşteaptă pentru începerea cercetărilor?, încheie - interogativ - semnatarul articolului din revista pariziană. (Rompres)
Această idee incredibilă i-a venit pe când era încă cercetător în cadrul CEA (Comisariatul Energiei Atomice). "Utilizam raze gamma la plante, pentru a crea mutanţi susceptibili de deţinerea unor virtuţi interesante. Atunci mi-a venit ideea să modific, tot prin mutaţie, metabolismul unor plante, pentru a le face să producă, în mod deliberat, substanţe utile", spune el. Biologul francez alege rapid să se consacre doar tutunului, care este deja o mică uzină chimică. Într-adevăr, pentru a se apăra de insecte, această plantă secretă în mod natural terpenoizi, în nişte organe dispuse pe frunze. Or, aceştia au imensul avantaj că aparţin unei foarte bogate familii chimice, care include numeroase substanţe utile în farmacologie şi cosmetică. Printre acestea, dis-TAB3, extras, în prezent, din tisă (Taxus baccata) pentru tratarea cancerului, şi artemisina, extrasă din pelin (Artemisia), pentru tratarea paludismului. Obiectivul cercetătorului este, atunci, foarte simplu: modificarea metabolismului tutunului, pentru a-l face să producă aceste substanţe utile în locul terpenoizilor. Cuprins de entuziasm, cercetătorul părăseşte CEA în anul 2003 şi îşi înfiinţează propria societate, Librophyt, la Cadarache, cu sprijinul fostului său angajator şi al Agenţiei Naţionale de Valorificare a Cercetării (ANVAR).
Înconjurat de o mică echipă, el se pune imediat pe treabă. "Sinteza terpenoizilor de către tutun este consecinţa unui şir de reacţii chimice, fiecare dintre ele fiind realizată de o enzimă. Într-o primă fază, noi am eliminat enzimele răspunzătoare pentru ultimele etape, inactivând prin mutaţie genele corespunzătoare. Acum, nu mai rămâne decât să se introducă în plantă genele tisei, ce codifică enzimele ce duc la dis-TAB3", explică el. Aceste gene îi vor fi furnizate de un laborator american. Atunci când această "meştereală" genetică va fi încheiată, vor trebui testate, în primul rând, răsadurile de tutun modificat genetic în seră, înainte de a trece la teste în câmp deschis, cu toate precauţiile impuse de lege. Când vor fi depăşite toate piedicile, 100 de hectare de uzine vegetale ar urma să fie de-ajuns pentru aprovizionarea întregii lumi cu dis-TAB3, la un preţ de zece ori mai mic decât substanţa extrasă din tisă. Cu imensul avantaj de a salva această specie de la dispariţia ce o pândeşte.
Însă, înainte de a se lansa în această bătălie promiţătoare, Librophyt îşi "face mâna" pe o substanţă apropiată, abienolul diterpen, ce intră în compoziţia Ambrox. Această substanţă, utilizată în parfumerie ca fixator, este, astăzi, extrasă din salvia de muscat (Salvia sclarea). Tissier a reuşit deja grefarea genelor necesare pe câteva răsaduri de tutun crescute în seră, ce au secretat circa 50 de grame de abienol. În urmă cu o săptămână, guvernul l-a autorizat să planteze, în câmp deschis, 2 000 de metri pătraţi de răsaduri modificate genetic. În cazul în care Jose Bove (cunoscut militant francez antiglobalizare) şi tovarăşii lui nu vor interveni, lucrul acesta îi va permite să recolteze 10-20 de kilograme de abienol până în luna septembrie. Obiectivul lui îl constituie comercializarea unei tone de abienol anul viitor.
Tot în domeniul parfumeriei, Librophyt speră ca, în curând, să producă ulei de santal. Astăzi, 90 la sută din producţia mondială este asigurată de India, numai că santalul, supraexploatat, este un copac ce devine rar. Aceasta constituie încă o dată prilejul ca tutunul să se joace de-a salvatorul - o mică scamatorie genetică, şi va putea produce din belşug. Alain Tissier mai are în cap multe alte proiecte. Nu de substanţe utile în farmacologie şi cosmetică se duce lipsă. Cu atât mai mult cu cât nu numai tutunul poate lucra pe bandă... biologică. Mai multe alte plante vin cu "oferte de serviciu": menta, salvia, busuiocul şi lavanda. Toate posedă un metabolism adaptabil. "Ideea este de a le face să producă numeroase substanţe noi, şi apoi, de a le testa pentru a căuta o eventuală acţiune terapeutică", se entuziasmează Tissier. Astfel, el visează să pună la punct o "moleculotecă", de la care ar veni să se aprovizioneze laboratoarele farmaceutice, dar şi chimiştii, care, peste câţiva ani, din cauza lipsei petrolului ieftin, vor fi fericiţi să găsească o nouă sursă de substanţe.
Librophyt nu este singura firmă din lume care mizează pe tutun. Toate celelalte, însă, urmează o cale uşor diferită. De această dată, nu de deviere a metabolismului. Biologii sunt şi mai entuziaşti: au început să grefeze gene umane în cromozomii plantei pentru a le face să producă enzime... umane. Nu orice enzime, desigur, ci cele pe care bolnavii care suferă de o deficienţă genetică nu reuşesc să le sintetizeze. Tutunul se lansează, astfel, în ajutorarea victimelor bolii Gaucher, incapabile să producă enzima GCase. Astăzi, s-a reuşit producerea ei de către culturi de celule de ovar de hamster. Dar cu picătura. În timp ce tutunul va putea furniza întreg GCase necesar. Cu avantajul evitării oricărei contaminări cu prioni sau virusuri. Un hectar de tutun GCase a fost deja cultivat în Italia, relevă Le Point.
Alte aplicaţii sunt la ordinea zilei. La Londra, profesorul Julian Ma a testat un tratament preventiv al cariei dentare, CaroRX, pe baza unei proteine ce ar putea fi produsă în câmp deschis.
Cultura moleculară se bucură, de câţiva ani, de un real succes. Biologii au recenzat circa o mie de gene susceptibile să găsească un "azil" vegetal. În tutun, desigur, dar şi în porumb, orez, banane, grâu, cartofi, roşii, pepeni! Peste 300 de teste au fost efectuate până în momentul de faţă, cu mai mult sau mai puţin succes. Până în 2015, unii văd deja vreo 40 de medicamente moleculare cultivate în câmp deschis.
Dacă tutunului îi va reuşi reconversia umanitară, ar fi foarte interesant ca o altă plantă aproape la fel de nocivă să îi urmeze exemplul, şi anume macul. Avantajul ar fi imens, căci, atunci, li s-ar oferi ţăranilor săraci care îl cultivă, posibilitatea de a-şi câştiga pâinea producând medicamente, şi nu opiu. Ce se aşteaptă pentru începerea cercetărilor?, încheie - interogativ - semnatarul articolului din revista pariziană. (Rompres)
