Organismele sensibile la acţiunea insulinei trăiesc mai mult - demonstrează un cercetător polonez. El îi sfătuieşte pe oameni să mănânce mai puţin şi sănătos şi să facă mai mult sport. Datorită eforturilor prof. Andrzej Bartke şi colaboratorilor săi de la Universitatea de Sud din Illinois, SUA, suntem mai aproape de aflarea secretului vieţii lungi. În articolul publicat recent în revista "Proceedings of the national
Prima metodă constă în a administra animalelor cu aproximativ 30% mai puţină mâncare decât consumă şoarecii mod normal. Al doilea mod constă într-o modificare genetică ce blochează funcţionarea hormonului de creştere. Ambele metode au efecte asemănătoare: animalele trăiesc cu 25-30% mai mult. Numitorul lor comun este creşterea sensibilităţii la insulină.
”Lucrul cel mai interesant al cercetării recent publicate - explică prof. Bartke - este observaţia că ambele moduri de prelungire a vieţii nu se cumulează. Cu alte cuvinte şoriceii modificaţi genetic care au primit puţină mâncare au trăit la fel de mult ca şoriceii nemodificaţi, dar cu o dietă asemănătoare. Cum trebuie să înţelegem acest lucru? Atât dieta cu puţine calorii, cât şi modificarea genetică cresc sensibilitatea organismului la insulină. Într-un asemenea grad, încât alăturarea celor două modalităţi nu ar fi stare să crească mai mult nivelul acestei sensibilităţi, explică prof. Bartke. De aici concluzia că sensibilitatea la insulină reprezintă un parametru fundamental care decide viaţa lungă.
Sensibilitatea la insulină se măsoară destul de simplu - prin analiza sângelui. Sigur că rezulatele experienţelor profesorului Bartke nu înseamnă că dacă măsurăm sensibilitatea la insulină a propriului organism vom putea determina cât de lungă ne va fi viaţa. Dar acesta este cu siguranţă un parametru important, subliniază Bartke. Se cunosc rezultatele unor cercetări efectuate asupra centenarilor care demonstrează că persoanele care ating vârste respectabile au întotdeauna un nivel ridicat al sensibilităţii la insulină. Cu toate că acest parametru scade odată cu vârsta, organismele oamenilor care trăiesc mult sunt mai sensibile la insulină decât ale celor de 50 de ani.
Există prin urmare vreo modalitate de a îmbunătăţi sensibilitatea la insulină? ”Da, e foarte simplu”, spune prof. Bartke. ”Trebuie să mănânci sănătos şi nu prea mult şi să faci sport cu regularitate. Din păcate, ambele metode necesită o anumită disciplină”.
Dar poate că, în loc să-şi ţină în frâu pofta de mâncare, oamenii ar putea să beneficieze de al doilea mod de prelungire a vieţii testat pe şoricei - blocarea acţiunii hormonului de creştere. Există medicamente care se iau în cazul acromegaliei, boală care constă în suprasecreţia hormonului de creştere. Însă ele au efecte secundare periculoase. În plus, nu se ştie sigur dacă hormonul de creştere scurtează viaţa. Există cercetări care confirmă faptul că persoanele scunde trăiesc mai mult. Cândva au fost efectuate cercetări din care a rezultat că diferenţele existente la nivelul lungimii vieţii la bărbaţi şi femei reprezintă un efect al diferenţei de înălţime. Aceste cercetări au fost criticate însă din punct de vedere metodologic. Nu se poate spune că influenţa înălţimii reduse asupra lungimii vieţii la oameni a fost dovedită clar. Chestiunea rămâne deschisă.
Există şi metode farmaceutice de sporire a sensibilităţii la insulină, de exemplu preparatele administrate bolnavilor de diabet. Oare persoanele sănătoase ar putea să le ia pentru a trăi mai mult? Mai degrabă nu, fiindcă apare din nou problema efectelor nedorite ale medicamentelor. În plus, e greu de stabilit dacă această metodă funcţionează. Dacă oamenii de ştiinţă ar trebui să aştepte până mor subiecţii, ar putea să moară chiar ei între timp, se amuză prof. Bartke.
Se cunosc cercetări efectuate pe şobolani care sugerează că medicamentele contra diabetului pot prelungi viaţa. Astfel de experimente au fost realizate în anii '80 în URSS. Lumea ştiinţifică a privit neîncrezătoare atunci rezultatele obţinute. Acum revine la ele. În prezent, câteva echipe de cercetători realizează în SUA experimente asemănătoare, însă deocamdată nu există rezultate concludente.
Nu avem încă la dispoziţie un mod farmaceutic de a ne prelungi viaţa. Asta nu înseamnă că în viitor nu va apărea un medicament care să ţină moartea departe. Se fac intens cercetări în acestă direcţie, ştim deja să prelungim viaţa nu numai a şoriceilor, ci şi a viermilor (cu ajutorul genei Smk-1), a drojdiei (cu ajutorul genei SIR-2) - poate că va veni cândva şi vremea oamenilor. Deocamdată, însă, se pare că dacă vrem să trăim mult trebuie să folosim o dietă corespunzătoare şi să facem sport. Poate că merită să alegem acest fel de viaţă fiindcă, aşa cum dovedesc cercetările prof. Bartke, creşterea senisibilităţii la insulină nu numai că prelungeşte viaţa, ci şi întârzie procesul îmbătrânirii, adică prelungeşte tinereţea. ªi, cu siguranţă, nimeni nu mai trebuie convins că merită să fie tânăr cât mai mult timp. (Rompres)
