Câteva kilograme în plus nu înseamnă că omul trebuie
să se considere bolnav. Noi studii atestă faptul că persoanele considerate -
din punct de vedere medical - ca fiind prea grase au o speranţă mai mare de
viaţă. Greutatea ideală ar fi, poate, mai ridicată decât cea care reiese din
standardele medicale, scrie Francesca Sacco în articolul său inserat într-un
număr recent al cotidianului elveţian La
Liberté, editat la Fribourg.
Iată o veste ce le va împăca pe persoanele mai plinuţe cu greutatea lor corporală: dr. Katherine Flegel, unul dintre cei mai mari specialişti americani în problemele obezităţii, a publicat, anul trecut, în foarte serioasa revistă ştiinţifică Journal of the American Medical Association (JAMA), un studiu potrivit căruia persoanele considerate grase din punct de vedere medical, au un risc de mortalitate mai scăzut decât celelalte, adică decât subiecţii cu o greutate normală, decât cei slabi şi, respectiv, decât cei obezi.
Studiul a stârnit o vie controversă în rândul comunităţii ştiinţifice. Asemeni dr. Jeffrey Friedman, cercetător în cadrul Universităţii Rockefeller, din New York, din ce în ce mai mulţi specialişti consideră că epidemia de exces ponderal ce ar face ravagii în ţările industrializate este un fenomen supraevaluat, la fel ca şi consecinţele ei asupra sănătăţii.
Decese premature
Astfel, Centrul de Control şi de Prevenire a Bolilor (CDC), din Atlanta, statul Georgia, SUA, a dat publicităţii, în ianuarie 2005, o statistică ce evidenţiază 400.000 de decese anuale premature imputabile excesului ponderal în Statele Unite ale Americii. Trei luni mai târziu, acelaşi centru recunoştea o "eroare de calcul" şi scădea cifra deceselor la 325 000. Potrivit dr. Katherine Flegel, numărul de 400 000 ar fi fost obţinut utilizând date prea vechi, datând, uneori, din... 1948. Revoltate, asociaţiile de consumatori au cerut scuze. În aprilie 2005, dr. Flegel a refăcut socotelile, bazându-se pe statistici recente, şi a ajuns la un rezultat mult mai mic: 110 000 de decese.
Peste norme
Separând în două categorii distincte "câteva kilograme în plus" şi "obezitate", ea a obţinut cifre şi mai surprinzătoare, mergând în întâmpinarea tuturor discursurilor alarmiste ce sunt, acum, la modă: grupa subiecţilor mai durdulii afişează cu 86 094 de decese anuale mai puţin decât grupa oamenilor cu o greutate normală.
În schimb, faptul de a fi slab sau obez se asociază cu un număr de decese în plus /+ 33 746 şi, respectiv, + 111 909/. Mai concret, greutatea corporală cea mai susceptibilă să îi asigure o viaţă lungă unui individ de 1,70 metri ar fi cuprinsă între 73 şi 85 de kilograme. Ceea ce înseamnă cu 12-19 kilograme mai mult decât ceea ce preconizează normele medicale...
Norvegienii, studiaţi
"Deşi numeroase persoane sunt convinse că excesul ponderal este corelat cu un risc sporit de mortalitate, lucrul acesta nu este demonstrat de literatură" /de specialitate/, afirmă dr. Flegel, care a trecut în revistă zeci de articole ştiinţifice. Astfel, un studiu efectuat pe două milioane de norvegieni a demonstrat că persoanele plinuţe au speranţa de viaţă cea mai ridicată, cei slabi stând cel mai prost la acest capitol, în urma obezilor.
Potrivit lui Paul Campos, profesor la Universitatea Colorado, legătura dintre excesul de greutate şi riscul de mortalitate este "slabă" şi dispare chiar complet dacă sunt luate în considerare şi alte variabile, cum ar fi tabagismul, sedentaritatea şi consumul de alcool.
Mişcare mai degrabă decât regim
S-ar părea că faptul de a fi plinuţ nu atrage un risc de mortalitate decât atunci când este însoţit de un mod de viaţă sedentar. Paul Campos - care este autorul unei cărţi ce a făcut scandal în 2004, "The Obesity Myth" /Mitul obezităţii/ - apreciază că autorităţile sanitare fac mai mult rău decât bine încurajând persoanele prea rotunjoare să treacă la regim, căci rezultatul se limitează, adesea, la producerea unui "efect yo-yo", adică fluctuaţii ale greutăţii.
În opinia sa, ar fi mult mai util ca respectivele persoane să fie incitate să facă exerciţii fizice. Unii cercetători merg până la a spune că supraponderalitatea nu este asociată cu un risc de mortalitate decât începând de la un indice al masei grase de 37, ceea ce corespunde unei greutăţi de circa 100 de kilograme pentru un individ cu înălţimea de 1,70 metri.
Slăbirea prea rapidă, un plan greşit
Cum poate fi explicată insolenta speranţă de viaţă a persoanelor cu forme rotunjoare? Efectul protector al unei rezerve de grăsime în eventualitatea unei boli a fost luat în calcul. Această ipoteză nu este, însă, pe deplin convingătoare: "Atunci când slăbeşti în mod involuntar, nu pierzi în mod obligatoriu multă grăsime, ci masă musculară. După o boală, poţi fi denutrit, deşi eşti în continuare prea gras", explică Régine Dumas, dieteticiană în cadrul Spitalului cantonal din Fribourg.
Se pare mai degrabă că în cauză este formula utilizată pentru calcularea indicelui masei corporale (IMC - sau BMI, în limba engleză, de la "body mass index"). Într-adevăr, potrivit acestui standard universal, o persoană - bărbat ori femeie - care are înălţimea de 1,75 metri, poate ajunge la 55 de kilograme, continuând să fie considerată ca având o greutate normală.
Unii specialişti apreciază, în consecinţă, că datele sunt denaturate: un individ considerat gras ar fi, de fapt, normal, iar un subiect "normal" ar putea fi deja prea slab. Această explicaţie găseşte un ecou deosebit de favorabil în rândul sociologilor, care denunţă de mulţi ani absurditatea modei manechinelor foarte slabe şi influenţa ei nocivă asupra percepţiei imaginii corporale.
Revista Playboy a calculat că greutatea feminină ideală a scăzut cu zece kilograme în perioada 1959-1989! Cercetători danezi şi finlandezi au făcut, însă, în iunie, o constatare şi mai interesantă: persoanele care pierd în greutate trăiesc mai puţin decât cele care îşi păstrează kilogramele în plus. Riscul de moarte prematură este de două ori mai ridicat, potrivit acestui studiu realizat în cadrul Copenhagen University Hospital /Kommunehospitalet/ şi dat publicităţii în revista ştiinţifică Public Library of Science Medicine. Această vulnerabilitate sporită s-ar putea explica prin faptul că, slăbind, corpul eliberează toxinele ce erau stocate în grăsime. Ar trebui, aşadar, ca oamenii să fie preveniţi în privinţa regimurilor ce permit o pierdere în greutate prea rapidă.
Numeroşi medici sunt, totuşi, convinşi că aceste descoperiri nu sunt suficient de bine argumentate şi că excesul ponderal reprezintă, într-adevăr, "epidemia secolului XXI" descrisă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii /OMS/. Dr. Alain Golay, un specialist în problemele obezităţii, la Geneva, este categoric: "Nu, nu şi iar nu: cifrele nu au fost exagerate, există cu adevărat o explozie a obezităţii, şi sunt mai bine de 50 de ani de când a fost dovedită existenţa unui risc de mortalitate progresiv cu excesul de greutate."
Unii experţi din sectorul medical preferă să se arate rezervaţi pe această temă, de teamă ca oamenii să nu uite importanţa respectării unei bune igiene alimentare. În orice caz, această problemă va continua să îi dezbine pe experţi, conchide ziarul editat în Þara Cantoanelor.(Rompres)
Iată o veste ce le va împăca pe persoanele mai plinuţe cu greutatea lor corporală: dr. Katherine Flegel, unul dintre cei mai mari specialişti americani în problemele obezităţii, a publicat, anul trecut, în foarte serioasa revistă ştiinţifică Journal of the American Medical Association (JAMA), un studiu potrivit căruia persoanele considerate grase din punct de vedere medical, au un risc de mortalitate mai scăzut decât celelalte, adică decât subiecţii cu o greutate normală, decât cei slabi şi, respectiv, decât cei obezi.
Studiul a stârnit o vie controversă în rândul comunităţii ştiinţifice. Asemeni dr. Jeffrey Friedman, cercetător în cadrul Universităţii Rockefeller, din New York, din ce în ce mai mulţi specialişti consideră că epidemia de exces ponderal ce ar face ravagii în ţările industrializate este un fenomen supraevaluat, la fel ca şi consecinţele ei asupra sănătăţii.
Decese premature
Astfel, Centrul de Control şi de Prevenire a Bolilor (CDC), din Atlanta, statul Georgia, SUA, a dat publicităţii, în ianuarie 2005, o statistică ce evidenţiază 400.000 de decese anuale premature imputabile excesului ponderal în Statele Unite ale Americii. Trei luni mai târziu, acelaşi centru recunoştea o "eroare de calcul" şi scădea cifra deceselor la 325 000. Potrivit dr. Katherine Flegel, numărul de 400 000 ar fi fost obţinut utilizând date prea vechi, datând, uneori, din... 1948. Revoltate, asociaţiile de consumatori au cerut scuze. În aprilie 2005, dr. Flegel a refăcut socotelile, bazându-se pe statistici recente, şi a ajuns la un rezultat mult mai mic: 110 000 de decese.
Peste norme
Separând în două categorii distincte "câteva kilograme în plus" şi "obezitate", ea a obţinut cifre şi mai surprinzătoare, mergând în întâmpinarea tuturor discursurilor alarmiste ce sunt, acum, la modă: grupa subiecţilor mai durdulii afişează cu 86 094 de decese anuale mai puţin decât grupa oamenilor cu o greutate normală.
În schimb, faptul de a fi slab sau obez se asociază cu un număr de decese în plus /+ 33 746 şi, respectiv, + 111 909/. Mai concret, greutatea corporală cea mai susceptibilă să îi asigure o viaţă lungă unui individ de 1,70 metri ar fi cuprinsă între 73 şi 85 de kilograme. Ceea ce înseamnă cu 12-19 kilograme mai mult decât ceea ce preconizează normele medicale...
Norvegienii, studiaţi
"Deşi numeroase persoane sunt convinse că excesul ponderal este corelat cu un risc sporit de mortalitate, lucrul acesta nu este demonstrat de literatură" /de specialitate/, afirmă dr. Flegel, care a trecut în revistă zeci de articole ştiinţifice. Astfel, un studiu efectuat pe două milioane de norvegieni a demonstrat că persoanele plinuţe au speranţa de viaţă cea mai ridicată, cei slabi stând cel mai prost la acest capitol, în urma obezilor.
Potrivit lui Paul Campos, profesor la Universitatea Colorado, legătura dintre excesul de greutate şi riscul de mortalitate este "slabă" şi dispare chiar complet dacă sunt luate în considerare şi alte variabile, cum ar fi tabagismul, sedentaritatea şi consumul de alcool.
Mişcare mai degrabă decât regim
S-ar părea că faptul de a fi plinuţ nu atrage un risc de mortalitate decât atunci când este însoţit de un mod de viaţă sedentar. Paul Campos - care este autorul unei cărţi ce a făcut scandal în 2004, "The Obesity Myth" /Mitul obezităţii/ - apreciază că autorităţile sanitare fac mai mult rău decât bine încurajând persoanele prea rotunjoare să treacă la regim, căci rezultatul se limitează, adesea, la producerea unui "efect yo-yo", adică fluctuaţii ale greutăţii.
În opinia sa, ar fi mult mai util ca respectivele persoane să fie incitate să facă exerciţii fizice. Unii cercetători merg până la a spune că supraponderalitatea nu este asociată cu un risc de mortalitate decât începând de la un indice al masei grase de 37, ceea ce corespunde unei greutăţi de circa 100 de kilograme pentru un individ cu înălţimea de 1,70 metri.
Slăbirea prea rapidă, un plan greşit
Cum poate fi explicată insolenta speranţă de viaţă a persoanelor cu forme rotunjoare? Efectul protector al unei rezerve de grăsime în eventualitatea unei boli a fost luat în calcul. Această ipoteză nu este, însă, pe deplin convingătoare: "Atunci când slăbeşti în mod involuntar, nu pierzi în mod obligatoriu multă grăsime, ci masă musculară. După o boală, poţi fi denutrit, deşi eşti în continuare prea gras", explică Régine Dumas, dieteticiană în cadrul Spitalului cantonal din Fribourg.
Se pare mai degrabă că în cauză este formula utilizată pentru calcularea indicelui masei corporale (IMC - sau BMI, în limba engleză, de la "body mass index"). Într-adevăr, potrivit acestui standard universal, o persoană - bărbat ori femeie - care are înălţimea de 1,75 metri, poate ajunge la 55 de kilograme, continuând să fie considerată ca având o greutate normală.
Unii specialişti apreciază, în consecinţă, că datele sunt denaturate: un individ considerat gras ar fi, de fapt, normal, iar un subiect "normal" ar putea fi deja prea slab. Această explicaţie găseşte un ecou deosebit de favorabil în rândul sociologilor, care denunţă de mulţi ani absurditatea modei manechinelor foarte slabe şi influenţa ei nocivă asupra percepţiei imaginii corporale.
Revista Playboy a calculat că greutatea feminină ideală a scăzut cu zece kilograme în perioada 1959-1989! Cercetători danezi şi finlandezi au făcut, însă, în iunie, o constatare şi mai interesantă: persoanele care pierd în greutate trăiesc mai puţin decât cele care îşi păstrează kilogramele în plus. Riscul de moarte prematură este de două ori mai ridicat, potrivit acestui studiu realizat în cadrul Copenhagen University Hospital /Kommunehospitalet/ şi dat publicităţii în revista ştiinţifică Public Library of Science Medicine. Această vulnerabilitate sporită s-ar putea explica prin faptul că, slăbind, corpul eliberează toxinele ce erau stocate în grăsime. Ar trebui, aşadar, ca oamenii să fie preveniţi în privinţa regimurilor ce permit o pierdere în greutate prea rapidă.
Numeroşi medici sunt, totuşi, convinşi că aceste descoperiri nu sunt suficient de bine argumentate şi că excesul ponderal reprezintă, într-adevăr, "epidemia secolului XXI" descrisă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii /OMS/. Dr. Alain Golay, un specialist în problemele obezităţii, la Geneva, este categoric: "Nu, nu şi iar nu: cifrele nu au fost exagerate, există cu adevărat o explozie a obezităţii, şi sunt mai bine de 50 de ani de când a fost dovedită existenţa unui risc de mortalitate progresiv cu excesul de greutate."
Unii experţi din sectorul medical preferă să se arate rezervaţi pe această temă, de teamă ca oamenii să nu uite importanţa respectării unei bune igiene alimentare. În orice caz, această problemă va continua să îi dezbine pe experţi, conchide ziarul editat în Þara Cantoanelor.(Rompres)
