În homeopatie există multe remedii mici, puţin folosite, dar extrem de utile atunci când sunt bine indicate. Dintre sărurile de calciu, numite în homeopatie Calcarea, sunt cel mai frecvent folosite sărurile de carbon, de fosfor şi de fluor, numite Calcarea carbonica, phosporica şi fluorica. Acestea au tablouri clinice bine definite, învăţate de toţi practicienii homeopaţi la cursurile de formare, dar pot fi indicate şi în cadrul modurilor reacţionale cronice, adică la
În afara acestor remedii bine cunoscute, există zeci de alte săruri de calciu, Calcarea homeopate, la fel de utile când sunt bine indicate şi mult prea puţin folosite în practica zilnică cotidiană.
Radicalul calciu, Calcarea, este cel care vine cu temele lui importante – siguranţa căminului şi nevoia de sprijin şi protecţie. Adică toate persoanele care au probleme cu calciul (hipo sau hiper) au probleme legate de siguranţa interioară (se simt nesiguri în situaţiile lor specifice de viaţă) şi de protecţie/sprijin (nu pot realiza nimic dacă nu este cineva/ceva care să-i sprijine).
Pe lângă acesta, poate fi un alt element care să aducă particularităţile lui sării respective folosite drept remediu homeopatic. De exemplu, în cazul Calcarea iodata, radicalul iod (halogen) vine cu starea de agitaţie, de nelinişte, cu căldura intensă şi tendinţa spre supuraţie.
Marea indicaţie clinică a remediului Calcarea iodata este patologia limfo-ganglionară, cu localizarea în special la cap şi gât (dar nu numai), cu prinderea ţesutului limfatic cu rol imunitar major al inelului lui Waldeyer, a mucoaselor rino-faringiene şi a ganglionilor limfatici regionali. Trecerea de la Calcarea carbonica către Calcarea iodata se însoţeşte de transformarea limfatismului mai activ funcţional şi de consistenţă moale (a ganglionilor) către indurare sau chiar supuraţii (caracteristice iodului).
De aceea, copilul care are nevoie de Calcarea iodata va fi un copil cu cap mare, transpirat (transpiraţii nocturne sau diurne la cel mai mic efort), cu erupţii tip cruste la nivelul pielii capului (semne de Calcarea), cu amigdale hipertrofiate, mărite de volum până aproape se ating pe linia mediană, cu vegetaţii adenoide şi mucoase hipersecretante (zona de trecere) şi cu un corp slab, subţire, emaciat, în ciuda alimentaţiei cantitativ cresute (semne de iodum).
Indicaţia terapeutică majoră a remediului este adenoidismul, cu vegetaţii adenoide mărite de volum, cu ganglioni limfatici cervicali şi/sau occipitali duri, măriţi de volum şi cu hipersecreţie a mucoselor tip gălbui-verziu, cu tendinţa spre supuraţie. Tratamentul acestei situaţii este în două etape:
tratament de drenaj pentru deblocarea situaţiei şi care dă posibilitatea de a acţiona în continuare cu un remediu mai profund. Pentru aceastea se dă Calcarea iodata CH5 sau CH7, 3 granule de 1-2 ori pe zi, circa 1-2 luni.
tratamentul propriu zis – fie cu Calcarea carbonica CH30, o dată pe săptămână, dacă revine tabloul de Calcarea carb, fie cu Calcarea iodata CH30, 3 granule o dată pe săptămână, timp de luni de zile (funcţie şi de evoluţia clinică a copilului).
Frecvent acest copii prezintă în paralel cu patologia respiratorie şi o patologie cutanată – cu erupţii maculopapuloase sau urticariene papuloase, tip Calcarea, dar şi cu tendinţă supurativă, foliculite, abcese şi dermatoze areolate (tip favus, tinea şi alte dermatofitoze), care sugerează influenţa iodului. Prezenţa lor, asociată patologiei tip vegetaţii adenoide nu face decât să confirme remediul Calcarea iodata şi să încărească prescripţia lui.
Dr. Sorina Soescu
