Unul dintre instrumentele pe care mulţi dintre maeştrii fitoterapiei
tradiţionale şi gemoterapiei le folosesc pentru studiile privind efectul
extractelor din muguri şi ţesuturi tinere din plante este electroforeza. De multe ori, medicii indică această analiză numai pentru monitorizarea
funcţiei ficatului, în diferitele suspiciuni ale afectării sale. Dar
electroforeza este un instrument important pentru evaluarea stării
proteinelordin organism, nu numai a celor hepatice, întrucât modificările sale
apar în multiple probleme de sănătate.
Hipoalbuminemia apare în multe situaţii patologice, cele mai frecvente fiind:
nefroza lipodiciă şi nefropatii
bolile hepatice – hepatite virale, ciroză hepatică, neoplazii, etc
bolile aparatului digestiv caracterizate prin pierderi excesive de proteine (prin vărsături, diaree, adsorbţie insuficientă a alimentelor)
boli de piele, precum eritem bulos, pemfigus, eczeme
hemoragii masive, sindroame post-operatorii
artrita reumatoidă, boli de sânge etc.
Alfa-globulinele sunt crescute în procese inflamatorii şi necrotice de origine diversă, în stres, în afectări cronice ale rinichilor (nefropatii cronice) şi în unele tumori, mai ales însoţite de complicaţii (inflamaţii, necroze).
Beta-globulinele cresc notabil în arterioscleroză, în hiperlipidemii, în tendinţă familială la lipoame (xantomatoză familială), în nefropatii în general, în hepatopatii puţin grave (în care uneori pot fi şi uşor scăzute), în unele boli de piele, în tbc sau în unele plasmocitoame.
Gama-globulinele sunt frecvent crescute ca urmare a stările de hiperreactivitate a sistemului mezenchimal. Cel mai frecvent creşterea gama-globulinelor se întâlneşte în afecţiunile infecţioase, fiind o expresie a mecanismelor declanşate în organism de apărarea imunitară. Hiper-gama-globulinemia apare în organism, printre altele, în hepatopatii cronice, ciroză hepatică, necroză hepato-celulară, tumori maligne, în unele forme de mielom. În schimb, scăderea gama-globulinelor, cu sindromul hipo-gama-globulinic apare în bolile infecţioase însoţite de grave tulburări ale sintezei anticorpilor, în nefroze etc.
De regulă, pe traseul electroforetic apar modificări ale mai multor fracţiuni globulinice, funcţie de patologia existentă. Extractele din muguri şi ţesuturi tinere din plante au dovedit, prin studii în laborator şi clinice, că pot reechilibra modificările electroforetice, în paralel cu ameliorarea clinică în sindroame definite.
Astfel, o hiper-alfa-globulinemie a fost ameliorată net prin folosirea Extractului din muguri de Arin negru- Alnus glutinosa MG=D1, Extractului din muguri de Mesteacăn pufos- Betula pubescens MG=D1, Extractului de Cimişir- Buxus sempervirens MG=D1) Extractului din muguri de Fag- Fagus sylvatica MG=D1, Extractului din muguri de Coacăz- Ribes nigrum MG=D1 şi Extractului din mlădiţe de Măceş- Rosa canina MG=D1. Combinaţiile Extractelor mai sus enumerate se realizează funcţie de patologia care determină hiper-alfa-globulinemia.
Într-o inflamaţie acută, traseul electroforetic prezintă o hipo-albuminemie, combinată cu o hiper-alfa2-globulinemie – şi aceasta este normalizat prin folosirea Extractului din muguri de Arin negru- Alnus glutinosa MG=D1, Extractului din Mesteacăn pufos- Betula pubescens MG=D1, a Extractului din muguri de Frasin- Fraxinus excelsior MG=D1, Extractului din muguri de Plop- Populus nigra MG=D1 şi a Extractului din muguri de Coacăz negru- Ribes nigrum MG=D1.
O inflamaţie cronică se caracterizează printr-o hipo-albuminemie, o hiper-alfa2-globulinemie şi o hiper-gama-globulinemie, iar traseul electroforetic poate fi normalizat prin folosirea Extractelor din muguri de Arin alb- Alnus incana MG=D1, Extractului din mlădiţe de Cimişir- Buxus sempervirens MG=D1, Extractului din mlădiţe de Iarbă neagră- Calluna vulgaris MG=D1, Extractului din muguri de Carpen- Carpinus betulus MG=D1, Extractului din muguri de Nuc- Juglans regia MG=D1), Extractului din mlădiţe de Măceş- Rosa canina MG=D1 şi Extractului din mlădiţe de Viţă de vie- Vitis vinifera MG=D1.
Toate combinaţiile practice utilizate din extractele de mai sus se realizează funcţie de patologia existentă. De regulă, se combină maxim trei extracte glicero-alcoolice odată, timp de 2-3, maxim 6 luni de tratament, după care se face o pauză sau se schimbă combinaţia de extracte utilizate.
Am dat câteva exemple de modificări ale traseelor electroforetice care pot fi influenţate prin intermediul Extractelor glicero-alcoolice. Există nenumărate astfel de descrieri ale studiilor paraclinice cu Extractele din muguri, care pot fi citite în detaliu în cuprinzătorul Compendiu de Gemoterapie Clinică scris de Fernando Pitera.
Dr. Sorina Soescu
Hipoalbuminemia apare în multe situaţii patologice, cele mai frecvente fiind:
nefroza lipodiciă şi nefropatii
bolile hepatice – hepatite virale, ciroză hepatică, neoplazii, etc
bolile aparatului digestiv caracterizate prin pierderi excesive de proteine (prin vărsături, diaree, adsorbţie insuficientă a alimentelor)
boli de piele, precum eritem bulos, pemfigus, eczeme
hemoragii masive, sindroame post-operatorii
artrita reumatoidă, boli de sânge etc.
Alfa-globulinele sunt crescute în procese inflamatorii şi necrotice de origine diversă, în stres, în afectări cronice ale rinichilor (nefropatii cronice) şi în unele tumori, mai ales însoţite de complicaţii (inflamaţii, necroze).
Beta-globulinele cresc notabil în arterioscleroză, în hiperlipidemii, în tendinţă familială la lipoame (xantomatoză familială), în nefropatii în general, în hepatopatii puţin grave (în care uneori pot fi şi uşor scăzute), în unele boli de piele, în tbc sau în unele plasmocitoame.
Gama-globulinele sunt frecvent crescute ca urmare a stările de hiperreactivitate a sistemului mezenchimal. Cel mai frecvent creşterea gama-globulinelor se întâlneşte în afecţiunile infecţioase, fiind o expresie a mecanismelor declanşate în organism de apărarea imunitară. Hiper-gama-globulinemia apare în organism, printre altele, în hepatopatii cronice, ciroză hepatică, necroză hepato-celulară, tumori maligne, în unele forme de mielom. În schimb, scăderea gama-globulinelor, cu sindromul hipo-gama-globulinic apare în bolile infecţioase însoţite de grave tulburări ale sintezei anticorpilor, în nefroze etc.
De regulă, pe traseul electroforetic apar modificări ale mai multor fracţiuni globulinice, funcţie de patologia existentă. Extractele din muguri şi ţesuturi tinere din plante au dovedit, prin studii în laborator şi clinice, că pot reechilibra modificările electroforetice, în paralel cu ameliorarea clinică în sindroame definite.
Astfel, o hiper-alfa-globulinemie a fost ameliorată net prin folosirea Extractului din muguri de Arin negru- Alnus glutinosa MG=D1, Extractului din muguri de Mesteacăn pufos- Betula pubescens MG=D1, Extractului de Cimişir- Buxus sempervirens MG=D1) Extractului din muguri de Fag- Fagus sylvatica MG=D1, Extractului din muguri de Coacăz- Ribes nigrum MG=D1 şi Extractului din mlădiţe de Măceş- Rosa canina MG=D1. Combinaţiile Extractelor mai sus enumerate se realizează funcţie de patologia care determină hiper-alfa-globulinemia.
Într-o inflamaţie acută, traseul electroforetic prezintă o hipo-albuminemie, combinată cu o hiper-alfa2-globulinemie – şi aceasta este normalizat prin folosirea Extractului din muguri de Arin negru- Alnus glutinosa MG=D1, Extractului din Mesteacăn pufos- Betula pubescens MG=D1, a Extractului din muguri de Frasin- Fraxinus excelsior MG=D1, Extractului din muguri de Plop- Populus nigra MG=D1 şi a Extractului din muguri de Coacăz negru- Ribes nigrum MG=D1.
O inflamaţie cronică se caracterizează printr-o hipo-albuminemie, o hiper-alfa2-globulinemie şi o hiper-gama-globulinemie, iar traseul electroforetic poate fi normalizat prin folosirea Extractelor din muguri de Arin alb- Alnus incana MG=D1, Extractului din mlădiţe de Cimişir- Buxus sempervirens MG=D1, Extractului din mlădiţe de Iarbă neagră- Calluna vulgaris MG=D1, Extractului din muguri de Carpen- Carpinus betulus MG=D1, Extractului din muguri de Nuc- Juglans regia MG=D1), Extractului din mlădiţe de Măceş- Rosa canina MG=D1 şi Extractului din mlădiţe de Viţă de vie- Vitis vinifera MG=D1.
Toate combinaţiile practice utilizate din extractele de mai sus se realizează funcţie de patologia existentă. De regulă, se combină maxim trei extracte glicero-alcoolice odată, timp de 2-3, maxim 6 luni de tratament, după care se face o pauză sau se schimbă combinaţia de extracte utilizate.
Am dat câteva exemple de modificări ale traseelor electroforetice care pot fi influenţate prin intermediul Extractelor glicero-alcoolice. Există nenumărate astfel de descrieri ale studiilor paraclinice cu Extractele din muguri, care pot fi citite în detaliu în cuprinzătorul Compendiu de Gemoterapie Clinică scris de Fernando Pitera.
Dr. Sorina Soescu
