Doar 10% dintre pacienţii cu fibrilaţie atrialã care au fost internaţi cu un atac vascular cerebral în centrele din Ontario, Canada, prezentau concentraţii de warfarinã situate în intervalul terapeutic, avertizeazã un studiu care aratã riscul înalt asociat anticoagulãrii inadecvate. Cercetãtorii au analizat date provenite din baza de date a Canadian Stroke Network (Reţeaua Canadianã pentru Atac Vascular Cerebral), care cuprindea informaţii referitoare la 597 de pacienţi cunoscuţi cu fibrilaţie atrialã sau care erau încadraţi în grupa de risc înalt pentru embolie sistemicã şi care nu prezentau contraindicaţii pentru anticoagulare. Ei fuseserã internaţi cu un prim atac ischemic în 12 centre din Ontario, între 2003 şi 2007.

În ansamblu, doar 29% dintre subiecţi urmau tratament profilactic cu antitrombotice, iar dintre cei care luau warfarinã, trei sferturi aveau o dozã neadecvatã. Dintr-un total de 323 de pacienţi cu fibrilaţie atrialã care avuseserã un atac ischemic tranzitor, aproape douã treimi (57%) luau warfarinã, dar numai 18% prezentau concentraţii de warfarinã cu valoarea recomandatã (INR 2). Puţin peste o treime (39%) aveau niveluri de warfarinã sub valoarea indicatã şi 15% nu luau nici un fel de antitrombotice.

Autorii, de la Sunnybrook Health Sciences Center (Centrul de ªtiinţe Medicale Sunnybrook) al Universitãţii din Toronto, afirmã cã, în ciuda celor 29 de studii din ultimele trei decenii ce dovedesc beneficiile warfarinei, medicamentul este insuficient folosit în cazul pacienţilor cu indicaţie de anticoagulare pentru profilaxia atacului vascular cerebral. Ei au observat cã „unul din şase atacuri ischemice este provocat de cardioembolism, ca rezultat al fibrilaţiei atriale - la vârstnici, raportul respectiv este de unul din patru - şi aceasta este o cauzã de invaliditate, demenţã şi deces prin atac vascular ce ar putea fi prevenitã". Astfel de atacuri sunt, de obicei, severe, afirmã cercetãtorii, iar mortalitatea la un an a fost estimatã la 50%. Warfarina prezintã eficienţã înaltã în prevenirea atacurilor la pacienţii cu fibrilaţie atrialã, reducând riscul relativ de atac ischemic cu 67% şi rata de deces cu aproximativ 25%, afirmã autorii. Atacurile pe care le avuseserã subiecţii incluşi în studiu erau grave, având ca rezultat invaliditatea, în 60% dintre cazuri, şi decesul, în 20%. Dacã profilaxia trombembolismului ar fi fost mai eficientã, aproximativ unul din 10 atacuri ar fi putut sã fie prevenite, susţin cercetãtorii. Ei afirmã cã ghidurile recomandã warfarina în prevenţia atacului la pacienţii cu fibrilaţie atrialã persistentã sau paroxisticã, cu vârste de peste 75 de ani sau care prezintã factori de risc înalt pentru trombembolism - de pildã, un atac în antecedente, atac ischemic tranzitor sau embolie sistemicã; istoric de hipertensiune; funcţie sistolicã proastã a ventriculului stâng; boalã reumaticã de valvã mitralã; proteze valvulare. Ghidurile recomandã warfarina şi pentru pacienţii cu vârste cuprinse între 65 şi 75 de ani care prezintã factori de risc moderat, precum diabetul şi boala coronarianã cu menţinerea funcţiei ventriculare stângi.
BMJ 2008;337:a1529