
Semnele de ruptură a tendonului includ cracmente în aria acestuia, echimoză la acel nivel sau incapacitatea de a mobiliza sau încărca regiunea respectivă. Cel mai frecvent este afectat tendonul ahilean, dar există rapoarte şi la nivelul umărului mâinii sau alte zone. Incidenţa complicaţiei este de 1-100000 anual, ceea ce reprezintă de 3-4 ori mai frecvent în populaţia generală. Factorii de risc accesorii sunt: vârsta peste 60 de ani, tratamentul cortizonic, diabetul zaharat, insuficienţa renală, activitatea fizică excesivă, afecţiuni tendinoase preexistente. Depinzând de preparatul medicamentos, pacienţii pot să prezinte durere, tumefiere sau inflamaţie în zona tendonului afectat cu două-trei săptămâni înainte de ruptura acestuia. Pacienţii trebuie sfătuiţi în acel moment să-şi întrerupă medicaţia, să evite mobilizarea ariei afectate şi să anunţe medicul curant.