În Japonia există circa 1500 de persoane diagnosticate cu boala Castleman, raportată prima oară în 1956 de către dr. Benjamin Castleman, o boală limfoproliferativă foarte rară, caracterizată prin limfadenopatie generalizată, febră, fatigabilitate, scădere ponderală, hepato-splenomegalie, anemie şi valori anormale ale altor analize de laborator, complicaţiile cele mai frecvente fiind anemia hemolitică, pneumonia interstiţială şi amiloidoza.

Patologia şi simptomatologia bolii Castleman este legată de producţia excesivă a interleukinei-6 (IL-6). Tratamentul standard include corticoterapia şi intervenţia chirurgicală (în anumite cazuri limitate), dar o mare majoritate a pacienţilor prezintă rezistenţă la steroizi.
 ACTEMRA (tocilizumab), un anticorp monoclonal uman recombinat, îndreptat împotriva receptorilor IL-6, produs de către companiile Chugai Pharmaceutical Co, ltd şi Osaka University şi-a demonstrat eficacitatea în această boală în cadrul studiilor clinice randomizate de lungă durată.
 Markerii inflamaţiei, precum proteina C reactivă crescută, fibrinogenul crescut etc., ale pacienţilor cu boala Castleman au scăzut semnificativ după ce au primit Actemra în doze de 8 mg/zi, cu ameliorarea consecutivă şi a simptomatologiei (s-a remis fatigabilitatea, anemia, hipoalbuminemia etc.)
 Cele mai frecvente efecte adverse au fost: nasofaringita (la un procent de 88,6%), rashul tegumentar (48,6%), durerile abdominale (31,4%), mâncărime (28,6%), neutropenie (25,7%).