Tratamentul cu pegvisomant, un antagonist al
receptorilor hormonului de creştere (growth hormone - GH) are efecte benefice
asupra structurii şi funcţiei cardiace la pacienţii care suferă de acromegalie,
susţin cercetători italieni. Acromegalia este asociată cu o cardiomiopatie
specifică cu agravare progresivă până la apariţia insuficienţei cardiace
manifeste, putem citi în articolul semnat de echipa doctorului Rosario Pivonello de
la University of Naples. Excesul de GH şi de factor de creştere insulin-like
(IGF)-1 sunt responsibile pentru majoritatea leziunilor cardiace, susţin ei în
numărul din februarie al revistei Journal
of Clinical Endocrinology & Metabolism.
Pentru a investiga dacă procesul poate fi corectat prin blocarea receptorilor de GH, cercetătorii au urmărit 17 pacienţi cu acromegalie activă la care s-a iniţiat un tratament cu 10 mg de pegvisomant pe zi. După 6 luni, nivelul de IGF-1 s-a normalizat la 10 dintre participanţi. Indicele de masă al ventricului stâng a fost semnificativ mai scăzut, fără modificări ale funcţiilor diastolice şi sistolice.
Douăsprezece persoane au completat tratamentul de 18 luni, iar la sfârşitul acestei perioade nivelul de IGF-1 a fost normal la 10 subiecţi.
Indicele de masă al ventriculului stâng a scăzut în continuare. În totalitate, prevalenţa hipertrofiei de ventricul stâng a scăzut de la 50% (la începutul studiului) la 17% după 18 luni de tratament.
Funcţiile diastolice şi sistolice s-au îmbunătăţit şi s-a înregistrat o corelaţie semnificativă între modificarea nivelului de IGF-1 şi fracţia de ejecţie a ventricului stâng.
Insuficienţa cardiacă a fost prezentă la 13 din cei 17 pacienţi la începutul studiului şi s-a observat numai la unul singur din cei 12 la sfârşitul tratamentului.
Concluzia cercetătorilor este că medicamentul „are efecte benefice asupra cardiomiopatiei acromegalice prin ameliorarea hipertrofiei cardiace şi îmbunătăţirea funcţiilor diastolice şi sistolice, reducând în acelaşi timp şi fenomenele de insuficienţă cardiacă.”
J Clin Endocrinol Metab 2007;92:476-482.
Pentru a investiga dacă procesul poate fi corectat prin blocarea receptorilor de GH, cercetătorii au urmărit 17 pacienţi cu acromegalie activă la care s-a iniţiat un tratament cu 10 mg de pegvisomant pe zi. După 6 luni, nivelul de IGF-1 s-a normalizat la 10 dintre participanţi. Indicele de masă al ventricului stâng a fost semnificativ mai scăzut, fără modificări ale funcţiilor diastolice şi sistolice.
Douăsprezece persoane au completat tratamentul de 18 luni, iar la sfârşitul acestei perioade nivelul de IGF-1 a fost normal la 10 subiecţi.
Indicele de masă al ventriculului stâng a scăzut în continuare. În totalitate, prevalenţa hipertrofiei de ventricul stâng a scăzut de la 50% (la începutul studiului) la 17% după 18 luni de tratament.
Funcţiile diastolice şi sistolice s-au îmbunătăţit şi s-a înregistrat o corelaţie semnificativă între modificarea nivelului de IGF-1 şi fracţia de ejecţie a ventricului stâng.
Insuficienţa cardiacă a fost prezentă la 13 din cei 17 pacienţi la începutul studiului şi s-a observat numai la unul singur din cei 12 la sfârşitul tratamentului.
Concluzia cercetătorilor este că medicamentul „are efecte benefice asupra cardiomiopatiei acromegalice prin ameliorarea hipertrofiei cardiace şi îmbunătăţirea funcţiilor diastolice şi sistolice, reducând în acelaşi timp şi fenomenele de insuficienţă cardiacă.”
J Clin Endocrinol Metab 2007;92:476-482.
