Ultima formă specifică a statusului epileptic
descris în această serie de articole este cea legată de absenţe atipice (atypical
absence status epilepticus, AASE). Aceasta este asociată cu encefalopatiile
epileptice, cum ar fi sindromul Lennox-Gastaut. AASE este mai greu de
diagnosticat, dar poate suspicionat când apar schimbări de
personalitate, deteriorare cognitivă sau intensificarea
confuziei la un pacient care este cunoscut deja cu una dintre aceste forme ale
epilepsiei. EEG arată de obicei spike-uri sau unde continue, deseori cu o
frecvenţă mai scăzută (< 2.5 Hz).
AASE de obicei răspunde prost la benzodiazepine iv, care trebuie administrate totdeauna cu prudenţă, deoarece pot induce status epileptic tonic la aceşti pacienţi. Tratamentul oral este mult mai potrivit în aceste cazuri, iar medicamentele de elecţie sunt valproatul, lamotrigina, topiramatul, clonazepamul şi clobazamul. S-a raportat o înrăutăţire a absenţelor atipice după administrarea medicaţiei sedative, a carbamazepinei şi a vigabatrinei.
Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/
AASE de obicei răspunde prost la benzodiazepine iv, care trebuie administrate totdeauna cu prudenţă, deoarece pot induce status epileptic tonic la aceşti pacienţi. Tratamentul oral este mult mai potrivit în aceste cazuri, iar medicamentele de elecţie sunt valproatul, lamotrigina, topiramatul, clonazepamul şi clobazamul. S-a raportat o înrăutăţire a absenţelor atipice după administrarea medicaţiei sedative, a carbamazepinei şi a vigabatrinei.
Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/
