Statusul epileptic „electric” din comă nu este
ceva neobişnuit şi apare aproape la un procent de 8% al pacienţilor care se
află în comă şi care nu prezintă nici un semn clinic de criză. Diagnosticul
este deseori discutabil, deoarece descărcările electrice periodice şi pattern-urile
trifazice „encefalopatice” în multe cazuri sunt interpretate ca şi status epileptic
electric, în timp ce acestea indică de obicei o leziune sau disfuncţie
corticală difuză. Statusul epileptic non-convulsiv din comă poate să apară în
următoarele trei cazuri: la cei cu status epileptic convulsiv, la cei care
prezintă semne clinice minime ale activităţii epileptice şi la unii bolnavi
care nu au nici un semn clinic.
Statusul epileptic convulsiv poate să prezinte ca şi o parte a evoluţiei sale manifestări clinice subtile, cu activitate motorie minimă, dar cu activitate electrică prezentă. Această manifestare necesită tratament agresiv cu anestezie profundă şi cu administrarea concomitentă a medicamentelor antiepileptice.
Asocierea statusului epileptic electric cu activitate motorie minimă apare deseori în legătură cu hipoxia cerebrală şi are un prognostic nefavorabil, dar aplicarea terapiei agresive cu benzodiazepine, fenitoină şi anestezie generală este probabil justificată, pentru că dovezile puţine existente sugerează că un asemnea tratament îmbunătăţeşte rezultatele.
Statusul epileptic electric fără semne clinice evidente este dificil de interpretat; poate să reprezinte atât status epileptic cât şi leziune corticală difuză. Deoarece aceşti pacienţi au un prognostic nefavorabil, este recomandat tratamentul agresiv cu speranţa că acesta va îmbunătăţi rezultatele clinice.
Există un grup de pacienţi care prezintă mişcări repetitive dar fără semne de criză epileptică pe EEG, la care tratamentul antiepileptic şi sedarea agresivă nu sunt recomandate.
Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/
Statusul epileptic convulsiv poate să prezinte ca şi o parte a evoluţiei sale manifestări clinice subtile, cu activitate motorie minimă, dar cu activitate electrică prezentă. Această manifestare necesită tratament agresiv cu anestezie profundă şi cu administrarea concomitentă a medicamentelor antiepileptice.
Asocierea statusului epileptic electric cu activitate motorie minimă apare deseori în legătură cu hipoxia cerebrală şi are un prognostic nefavorabil, dar aplicarea terapiei agresive cu benzodiazepine, fenitoină şi anestezie generală este probabil justificată, pentru că dovezile puţine existente sugerează că un asemnea tratament îmbunătăţeşte rezultatele.
Statusul epileptic electric fără semne clinice evidente este dificil de interpretat; poate să reprezinte atât status epileptic cât şi leziune corticală difuză. Deoarece aceşti pacienţi au un prognostic nefavorabil, este recomandat tratamentul agresiv cu speranţa că acesta va îmbunătăţi rezultatele clinice.
Există un grup de pacienţi care prezintă mişcări repetitive dar fără semne de criză epileptică pe EEG, la care tratamentul antiepileptic şi sedarea agresivă nu sunt recomandate.
Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/
