Este
bine cunoscut faptul că activitatea EEG caracteristic crizei aflate în plină
desfăşurare poate cauza leziuni neuronale, mai precis aşa-numita „leziune
neuronală excitotoxică”. Această tulburare poate fi reprodusă în modelele
animale ale statusului epileptic non-convulsiv. Trebuie menţionat însă, că
aceste experimente presupun inducerea statusului
epileptic la animale care nu au epilepsie, prin folosirea unor droguri cu
efecte puternice asupra sistemului nervos central sau prin stimulare repetitivă
prelungită cu frecvenţă înaltă. Aceste situaţii sunt foarte diferite de
statusul epileptic uman. În plus, statusul epileptic non-convulsiv la om de
obicei are o frecvenţă mai joasă a descărcărilor, care dacă este reprodusă la
animale cauzează leziuni neuronale mult mai mici.
O altă observaţie importantă este că animalele cu epilepsie, animalele pretartate cu medicamente antiepileptice, precum şi animelele tinere sunt rezistente la leziunile neuronale induse de drogurile care produc convulsii.
Astfel, vârsta tânără, folosirea antiepilepticelor şi epilepsia în anamneză conferă probabil un anumit grad de neuroprotecţie. Nu în ultimul rând, statusul epileptic non-convulsiv la om este deseori rezultatul unei probleme acute, cum ar fi encefalita. În astfel de cazuri, statusul epileptic contribuie într-o proporţie minimă la modificările patologice apărute.
Există descriei despre probleme de memorie prelungite, instalarea unei hemipareze sau chiar evoluţie fatală după status epileptic parţial complex, dar de obicei aceste posibilităţi ai evoluţiei clinice sunt legate de etiologia crizei. De fapt gradul în care statusul epileptic non-convulsiv contribuie la apariţia leziunior neuronale la om nu este clar nici în prezent. Deoarece tratamentul agresiv nu are întotdeauna rezultate benigne şi poate să se ducă la hipotensiune sau stop respirator, abordarea terapeutică cea mai corectă poate fi determinată numai prin studii randomizate care vor compara tratamentul agresiv cu unul mult mai conservator.
Vom continua cu descrierea formelor specifice de status epileptic non-convulsiv.
Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/
O altă observaţie importantă este că animalele cu epilepsie, animalele pretartate cu medicamente antiepileptice, precum şi animelele tinere sunt rezistente la leziunile neuronale induse de drogurile care produc convulsii.
Astfel, vârsta tânără, folosirea antiepilepticelor şi epilepsia în anamneză conferă probabil un anumit grad de neuroprotecţie. Nu în ultimul rând, statusul epileptic non-convulsiv la om este deseori rezultatul unei probleme acute, cum ar fi encefalita. În astfel de cazuri, statusul epileptic contribuie într-o proporţie minimă la modificările patologice apărute.
Există descriei despre probleme de memorie prelungite, instalarea unei hemipareze sau chiar evoluţie fatală după status epileptic parţial complex, dar de obicei aceste posibilităţi ai evoluţiei clinice sunt legate de etiologia crizei. De fapt gradul în care statusul epileptic non-convulsiv contribuie la apariţia leziunior neuronale la om nu este clar nici în prezent. Deoarece tratamentul agresiv nu are întotdeauna rezultate benigne şi poate să se ducă la hipotensiune sau stop respirator, abordarea terapeutică cea mai corectă poate fi determinată numai prin studii randomizate care vor compara tratamentul agresiv cu unul mult mai conservator.
Vom continua cu descrierea formelor specifice de status epileptic non-convulsiv.
Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/
