Atât simptomatologia cât şi consecinţele clinice ale
gripei aviare pot fi deosebit de variabile şi greu detectabile chiar cu
ajutorul testării rapide pentru virusul H5N1, susţine un articol apărut în New England Journal of Medicine în data
de 23 noiembrie a.c. Din cei 16 pacienţi urmăriţi în cele două studii prezentate
în articol, 13 au fost copii şi rata mortalităţii s-a ridicat la 50%. Doi dintre
cei trei pacienţi adulţi şi 6 copii au decedat.
Dr. Ahmet
Faik Oner, de la Universitatea Yuzuncu Yil din Van, Turcia şi colegii săi au
descris evoluţia şi consecinţele clinice ale gripei aviare la opt pacienţi, cu
vârsta între 5 şi 15 ani, care au fost trataţi în instituţia lor în perioada 31
decembrie 2005-10 ianuarie 2006. Toţi au venit în contact cu păsări domestice.
Perioada de incubaţie a durat 4-7 zile, iar timpul curs de la începutul
simptomelor până la internarea în spital a fost 1-10 zile. Toţi bolnavii au
avut membrii ai familiei lor care nu s-au îmbolnăvit.
Cel puţin jumătatea pacienţilor a prezentat febră, tahipnee, tuse, angină şi mialgie. În afară de unul singur, toţi bolnavii au suferit de pneumonie în momentul internării în spital. Hemoleucograma a evidenţiat leucopenie şi limfopenie marcată, însoţită de trombocitopenie la câţiva dintre ei.
Cei patru bolnavi care ulterior au decedat au necesitat ventilaţie mecanică, iar autopsia la aceştia a evidenţiat hemoragii alveolare. Intervalul de timp scurs de la debut până la deces a fost 10-15 zile.
„Înaintea diagnosticării infecţiei cu virusul H5N1 la cei opt pacienţi, au fost efectuate în totalitate 8 teste real-time PCR, 12 teste rapide pentru influenză şi 12 teste ELISA – toate negative”, relatează medicii în articolul prezentat de Reuters Health. Ei recomandă testul real-time PCR pentru diagnosticul infecţiei.
În urma acestor îmbolnăviri au fost sacrificate 2 milioane de păsări domestice şi de atunci nu a mai apărut nici o infecţie umană cu virusul H5N1 în Turcia.
Conform echipei de medici condus de dr. Timothy M. Uyeki, opt persoane în prealabil sănătoase, din trei teritorii diferite ale Indoneziei au fost infectate cu virusul H5N1 în perioda iulie-octombrie 2005.
Dr. Uyeki şi colegii săi de la Centers for Disease Control and Prevention din Atlanta, Georgia, au raportat că trei dintre cazuri au fost considerate ca forme uşoare şi nu au necesitat suplimentarea oxigenului. Cei patru pacienţi care au murit s-au prezentat cu febră, pneumonie bilaterală şi sindrom de detresă respiratorie. Perioada de la debutul bolii până la spitalizare a fost 5-9 zile.
Primul grup de pacienţi a cuprins două surori şi tatăl lor, din care toţi trei au decedat. Pacienţii nu au venit în contact cu păsări sau alte animale. Nici cele patru persoane care au locuit împreună cu ei, nici cei 173 de contacţi ai lor nu s-au îmbolnăvit.
Al doilea grup a inclus numai două persoane, o femeie în vârstă de 37 de ani, care a murit şi un băiat de 9 ani, care a trăit cu ea. Băiatul nu a primit tratament antibiotic sau antiviral şi febra a dispărut în ziua a 10.-a.
Al treilea grup a cuprins un bărbat de 21 de ani, fratele lui de 5 ani şi nepoata lui de 4 ani. Toţi s-au vindecat.
La unul dintre cazuri, diagnosticul a fost confirmat numai după 3 luni printr-un test serologic. Exsudatul faringian a fost mult mai eficient pentru identificarea virusului decât probele recoltate din nas. Ca şi la pacienţii doctorului Oner, testele rapide de antigen nu au putut detecta virusul la nici un bolnav.
„Transmiterea limitată de la o persoană la alta nu poate fi exclusă în cazul celor două grupuri de pacienţi, care afirmativ nu au venit în contact cu păsări sau alte animale”, a subliniat echipa doctorului Uyeki.
N Engl J Med 2006;355:2179-2194.
Cel puţin jumătatea pacienţilor a prezentat febră, tahipnee, tuse, angină şi mialgie. În afară de unul singur, toţi bolnavii au suferit de pneumonie în momentul internării în spital. Hemoleucograma a evidenţiat leucopenie şi limfopenie marcată, însoţită de trombocitopenie la câţiva dintre ei.
Cei patru bolnavi care ulterior au decedat au necesitat ventilaţie mecanică, iar autopsia la aceştia a evidenţiat hemoragii alveolare. Intervalul de timp scurs de la debut până la deces a fost 10-15 zile.
„Înaintea diagnosticării infecţiei cu virusul H5N1 la cei opt pacienţi, au fost efectuate în totalitate 8 teste real-time PCR, 12 teste rapide pentru influenză şi 12 teste ELISA – toate negative”, relatează medicii în articolul prezentat de Reuters Health. Ei recomandă testul real-time PCR pentru diagnosticul infecţiei.
În urma acestor îmbolnăviri au fost sacrificate 2 milioane de păsări domestice şi de atunci nu a mai apărut nici o infecţie umană cu virusul H5N1 în Turcia.
Conform echipei de medici condus de dr. Timothy M. Uyeki, opt persoane în prealabil sănătoase, din trei teritorii diferite ale Indoneziei au fost infectate cu virusul H5N1 în perioda iulie-octombrie 2005.
Dr. Uyeki şi colegii săi de la Centers for Disease Control and Prevention din Atlanta, Georgia, au raportat că trei dintre cazuri au fost considerate ca forme uşoare şi nu au necesitat suplimentarea oxigenului. Cei patru pacienţi care au murit s-au prezentat cu febră, pneumonie bilaterală şi sindrom de detresă respiratorie. Perioada de la debutul bolii până la spitalizare a fost 5-9 zile.
Primul grup de pacienţi a cuprins două surori şi tatăl lor, din care toţi trei au decedat. Pacienţii nu au venit în contact cu păsări sau alte animale. Nici cele patru persoane care au locuit împreună cu ei, nici cei 173 de contacţi ai lor nu s-au îmbolnăvit.
Al doilea grup a inclus numai două persoane, o femeie în vârstă de 37 de ani, care a murit şi un băiat de 9 ani, care a trăit cu ea. Băiatul nu a primit tratament antibiotic sau antiviral şi febra a dispărut în ziua a 10.-a.
Al treilea grup a cuprins un bărbat de 21 de ani, fratele lui de 5 ani şi nepoata lui de 4 ani. Toţi s-au vindecat.
La unul dintre cazuri, diagnosticul a fost confirmat numai după 3 luni printr-un test serologic. Exsudatul faringian a fost mult mai eficient pentru identificarea virusului decât probele recoltate din nas. Ca şi la pacienţii doctorului Oner, testele rapide de antigen nu au putut detecta virusul la nici un bolnav.
„Transmiterea limitată de la o persoană la alta nu poate fi exclusă în cazul celor două grupuri de pacienţi, care afirmativ nu au venit în contact cu păsări sau alte animale”, a subliniat echipa doctorului Uyeki.
N Engl J Med 2006;355:2179-2194.
