Numeroase civilizaţii au utilizat magneţii pentru a trata diferite afecţiuni. Preoţii Egipului antic şi medicul grec al secolului al IV-lea, Hipocrate, apar în multiple scrieri ca folosind acest mod de tratament. În secolul al XV-lea chimistul şi medicul elveţian Paracelsus a creat teoria conform căreia cu ajutorul magneţilor pot fi “scoase” bolile din organism. În timpurile moderne câmpurile magnetice joacă un rol important în medicină.

De exemplu ele sunt utilizate în imagistica medicală, în rezonanţa magnetică. Există magneţi cu diferite tipuri, mărimi şi puteri. Magnetoterapia este uneori folosită de pacienţi pe cont propriu sau le este indicată de persoane specializate. Magneţii au fost, de asemenea, utilizaţi pe animale. Magnetoterapia poate fi aplicată pe întreg corpul sau doar pe zonele afectate de o boală. Elemente magnetice pot fi implantate sau folosite la nivel extern pentru a emite câmpri magnetice pulsate pentru terapie.
  Pot fi folosiţi şi magneţii statici (constanţi). Magneţii sunt disponibili ca sub formă de benzi adezive, folii, centuri, brăţări, cercei sau alte bijuterii. De asemenea mai pot fi folosiţi şi sub formă de apă condiţionată magnetic
  Câmpurile magnetice produse de magneţi statici sunt diferite de radiaţiile electromagnetice şi au efecte diferite asupra organismului. S-a dovedit ştiinţific efectul benefic al câmpurilor electromagnetice pulsate asupra fracturilor osoase care nu s-au vindecat corespunzător în mai multe săptîmâni. Câmpurile magnetice statice nu s-au dovedit utile pentru nici o afecţiune.
Teorii
Unii medici consideră că magnetoterapia poate îmbunătăţi circulaţia , poate creşte nivelul de oxigenare al sângelui, alcalinizează fluidele organismului, reduce depunerea de substanţe toxice pe pereţii vasculari (cum ar fi plăcile de colesterol) sau relaxează vasele sangvine prin efect asupra canalelor de calciu. Alte teorii descriu alterarea impulsurilor nervoase, reduc edemele şi retenţia lichidiană, cresc endorfinele şi determină relaxare musculară.
  Unii practicieni ai medicinei tradiţionale chineze sugerează că magneţii pot afecta paternurile de curgere a forţei vieţii organismului, cunoscută ca şi chi (qi). Nici una dintre aceste teorii nu este suficient de bine susţinută ştiinţific.
Dovezi
Cercetătorii au studiat influenţa câmpurilor magnetice în unele afecţiuni.
Fracturi osoase. Mai multe studii raportează efectul benefic al câmpurilor electromagnetice în vindecarea unei fracturi tibiale după mai multe săptămâni de tratament. Câmpurile electromagnetice pulsate pot fi de asemenea utile în vindecarea fracturilor scafoidului, oaselor piciorului (metatarsiene) şi ale vertebrelor dar nici aici nu există prea multe cerectări. Nu este sigur dacă câmpurile electromagnetice pulsate au efect identic sau mai bun decât întervenţia chirurgicală. Aceste proceduri trebuie efectuate doar de persoane specializate după o discuţie în prealabil cu medicul curant.
Incontinenţa urinară. Mai multe studii preliminare mici au fost efectuate utilizând terapia de stimulare electromagnetică la pacienţi cu incontinenţă urinară. Premiza acestei abordări a fost aceea că dacă pacientul stă pe un scaun pe care este un magnet, dispozitivul va emitere impulsurilor electromagnetice care vor determina contracţia muşchilor peretelui pelvian. Terapia durează 20 de minute pe zi, zilnic timp de 8 săptămâni. Studiile nu sunt concludente deoarece numărul de pacianţi a fost mic şi nu s-a comparat cu placebo. De aceea, deşi primele rezultate sunt promiţătoare, sunt necesare studii ulterioare înaintea tragerii unei concluzii cu privire la acest aspect.
Sindromul de tunel carpian. Primele cercetări raportează faptul că nu a dimunuat durerea din acest sindrom cu ajutorul magnetoterapiei.
Durerile piciorului diabetic. Cerecetări preliminare evidenţiază reducerea arsurii, a amorţelii, a durerilor induse de mers cu ajutorul magneţilor statici introduşi în pantofi. Efectele apar după 3-4 luni. ªi aici sunt necesre studii ulterioare.
Fibromialgia.
Scleroza multiplă. Studiile despre utilizarea câmpurilor electromagnetice în terapia acestei afecţiuni au dat rezultate contradictorii.
În osteoartrită doar un studiu mic efectuat în 2004 a demonstrat efecte benefice.
Durerea. Magneţii sunt utilizaţi pentru a trata diferite tipuri de dureri. S-au studiat efectele acestei terapii în dureri musculare apărute la pacienţi cu sindrom post-poliomielitic, dureri cronice pelviene refractare la tratament, dureri cronice de gât (utilizând terapie electromagnetică pulsată sau “coliere” magnetice), dureri ale picioarelor la diabetici sau dureri cronice de spate.
Toate aceste studii necesită investigaţii ulterioare pentru formularea unor concluzii.
Magnetoterapia a mai fost utilizată de-a lungul timpului în tratamentul diferitor afecţiuni dar nu au fost efectuate studii în acest sens. Astfel de afecţiuni sunt: dureri articulare, anxietate, artrită, astm, dureri de spate, escare, stimularea circulaţiei, infecţii ale degetelor de la picioare, bursite, cancer, boli cardiovasculare, boli circulatorii, paralizie cerebrală, depresie, diaree, edeme, accelerarea metabolismului celular, epilepsie, esofagită, fatigabilitate, fertilitate, căderea părului, hemoragii, hipertensiune arterială, îmbunătăţirea performanţelor sportivilor, a activităţii sistemului imun, inflamaţii, insomnie, dureri de genunchi, menopauză, dureri menstruale, migrene, regenerarea nervilor, apneea obstructivă de somn, osteocondrită, osteopatie, boli respiratorii, neuropatie periferică, paralizia muşchilor orbiculari, sforăit, leziuni ale ţesuturilor moi, tendinite, sinovite, răni care nu se vindecă.
Contraindicaţii
Magneţii pot afecta buna funcţionare a unui stimulator cardiac, defibrilator, pompă de insulină implantabilă, de aceea purtătorii acestora este bine să evite apropierea de magneţi. Uneori magneţii pot provoca stănut, ameţeli şi pot chiar să prelungească o sângerare împiedicând astfel vindecarea. Unii specialişi contraindică magnetoterapia la gravide, la pacienţi cu miastenia gravis sau la cei cu afecţiuni ale sângelui dar studiile lipsesc. Magnetoterapia nu este aprobată ca terapie unică a unei boli de aceea trebuie neîntârziat cerută părerea specialistului pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice specifice în caz de boală.
  Înainte de a recurge la o terapie complementară trebuie să ştiţi că multe dintre aceste tehnici nu au fost evaluate prin studii stiinţifice. Uneori nu există decât un număr minim de informaţii privind siguranţa şi eficienţa unei astfel de terapii. De aceea este recomandabil să vă adresaţi medicului dumneavoastră curant pentru stabilirea oportunităţii unui astfel de tratament.