Termenul de sindrom coronarian acut (ACS) se referă la anumite condiţii legate de durerea precordială, determinate de scăderea fluxului sanguin în ţesutul miocardic, adică ischemia acută miocardică, incluzând angina pectorală instabilă şi infarctul miocardic acut. Corelând datele a 35.233 de pacienţi, cu vârsta peste 18 ani, spitalizaţi pentru un ASC, cu modificări clinice şi paraclinice (semne ECG, enzime modificate) caracteristice, incluşi în studiul GRACE, s-a observat o incidenţă mai crescută a accidentelor vasculare cerebrale la aceşti bolnavi.
Urmăriţi timp de 6 luni după externare, 1,6% dintre pacienţii participanţi la studiul GRACE (Global Registry of Acut Coronary Events) au dezvoltat un accident vascular cerebral, jumătate dintre aceştia fiind afectaţi deja în cursul internării. Rata de mortalitate cauzată de aceste accidente era mai mare decât se aşteptase, cei care au suferit un AVC în spital prezentând un risc de 6 ori mai mare de recurenţă a evenimentului.
Se pare că bypassul aotro-coronarian reprezintă factorul de risc cel mai important în asemenea cazuri, cei cu antecedente de AVC şi bolnavii cu fibrilaţie atrială apărută în urma atacului de cord prezentând de asemenea un risc mai mare pentru AVC.
Aşadar, riscul unui accident vascular cerebral trebuie să fie în mintea fiecărui cardiolog care tratează un bolnav cu ASC, fiind nevoie de un tratament antiagregant şi antitrombotic mai agresiv, în combinaţie cu antihipertensivele şi hipolipemiantele convenţionale.