Testarea funcţiei renale la pacienţii vârstnici prin măsurarea nivelului sanguin al cistatinei C, o proteină produsă de cele mai multe celule din organism, s-a dovedit a fi mai predictivă decât creatinina în ceea ce priveşte riscul mortalităţii mai ales cardiovasculare, declară cercetătorii de la San Francisco VA Medical Center.
Nivelul crescut al cistatinei serice la cei 4.637 de pacienţi vârstnici (peste 65 de ani) participanţi la Cardiovascular Health Study s-a asociat într-un procent impresionant cu o rată de mortalitate crescută, pe când doar o subgrupă cu creatinină serică foarte mare a fost găsit cu risc cardiovascular ridicat.
Nivelul sanguin al celor două proteine reflectă capacitatea secretoare a rinichilor. Diferenţa acurateţei celor două teste este legată probabil de originea diferită a celor două proteine. Creatinina se produce în muşchi, iar vârstnicii de obicei au masa musculară mai redusă, la fel şi femeile. Cistatina în schimb este independentă de musculatură, vârstă sau sex, astfel fiind o măsură mai precisă a disfuncţiei renale.
În funcţie de nivelul sanguin de cistatină participanţii au putut fi împărţiţi în trei mari grupe, 20% cu nivel ridicat au ajuns în grupa cu risc mare (risc anual de mortalitate de 9%), 40% au intrat în grupul cu risc mediu (4% mortalitate pe an) iar restul de 40% în grupa cu risc scăzut (2% pe an). Doar aceştia din urmă au putut fi consideraţi având funcţie renală normală. Cei din grupul cu risc mediu aveau o boală renală necunoscută dinainte, care nu ar fi putut fi depistată cu ajutorul creatininei.
Autorii studiului cred că testul de cistatină ar fi o alternativă mai bună pentru determinarea riscului preoperator, a anumitor investigaţii imagistice şi aprecierea efectelor adverse ale unor medicamente la pacienţii vârstnici.
