Hipersudoraţia este unul dintre acele fenomene dermatologice vechi şi neplăcute care până în momentul actual nu beneficiază de un tratament bine definit. Cercetătorii de la Clinica Mayo, fiind preocupaţi de această problemă, se pare totuşi că au reuşit să adune mai multe date cu ajutorul cărora tratamentul acestei condiţii supărătoare ar putea deveni mai eficient, cu efecte adverse mai puţine.
Definiţia bolii datează din era lui Hippocrate, iar terapia de azi a cazurilor severe necesită o colaborare multidisciplinară între medicul de familie, dermatolog, neurolog şi chirurg.
FDA a aprobat folosirea unui medicament derivat din toxina A botulinică (Botox) mai ales pentru combatera hipersudoraţiei axilare, dar care poate fi aplicată şi în transpiraţia palmelor. Alternativa chirurgicală în cazurile severe constă în denervarea simpatică, adică secţionarea nervilor simpatici de la nivelul braţelor sau mâinii, fără efecte secundare semnificative înregistrate până la ora actuală.
Prevalenţa hipersudoraţiei primare este de 2,8% în populaţia Statelor Unite, 1,4% fiind afectaţi de transpiraţie excesivă axilară. Se recunoaşte o componentă ereditară la circa jumătate dintre cazuri.
Declanşarea transpiraţiei ca răspuns la temperatura corporală, la stimulii vegetativi şi emoţionali este controlată în diferite centre ale creierului. Dintr-o anumită cauză, neclară, componenta emoţională pare să fie supraexprimată, ceea ce determină ca Ia indivizii sănătoşi să apară hipersudoraţie în situaţii mai puţin stresante, precum un interviu de muncă sau o simplă salut strângere de mână.
Pe de altă parte nu toate transpiraţiile sunt benigne, mai ales cele nocturne pot fi simptomele unor boli grave (de ex.tumori maligne).