Cercetătorii de la Institutul Forsyte au descoperit că serotonina, cunoscutul neurotransmiţător, pe lângă faptul că se regăseşte în embrionii vertebratelor cu mult înaintea formării neuronilor, pare să aibă rol în determinarea poziţionării organelor în corp, cea ce îi conferă o influenţă importantă şi în apariţia anumitor malformaţii congenitale, precum isomerismul ( inimă centrală, splină dublă etc), heterotaxia (anumite organe situate în locuri nepotrivite) şi situs inversus (toate organele sunt situate în sens opus).
În cadrul studiului s-a pus în evidenţă că embrionii de broască conţin un supliment de serotonină, provenit de la mamă, care îşi exercită efectul în timpul primelor diviziuni celulare, după care se degradează rapid sub influenţa monoamino-oxidazei. Pe de altă parte, embrionii de găină îşi sintetizează singuri propria porţie de serotonină imediat după depunere. Deşi sursa de origine diferă, ambele specii utilizează semnalele de serotonina pentru dezvoltarea mecanismelor de modulare cu mult înaintea formării sistemului nervos.
Aceste date denotă existenţa comunicărilor pe bază de mediatori nu numai la nivelul sinapselor interneuronale ci şi între celulele embrionare primitive, ceea ce sugerează o fascinantă reutilizare a sistemelor celulare de control pe parcursul evoluţiei. Totodată este primul studiu care demonstrează că un „neurotransmiţător” joacă rol în dezvoltarea embrionară a vertebratelor, şi poate fi sesizată de celulele primitive şi prin alte mecanisme decât cele sinaptice.
