Aproape 70% dintre români
susţin donarea de organe în vederea transplantului, relevă un studiu realizat
între 10-15 aprilie, pe un eşantion reprezentativ al populaţiei, a declarat,
dr. Victor Zota, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT). Potrivit
aceluiaşi studiu, procentul arată disponibilitatea populaţiei în ceea ce
priveşte donarea de organe. Dr. Zota a precizat, pentru Rompres, că studiul a fost
făcut numai în oraşe, pentru că în mediul urban s-a înregistrat refuzul cel mai
mare în ceea ce priveşte donarea de organe. De asemenea, potrivit studiului, un
procent de peste 80% din populaţie acceptă transplantul.
Directorul ANT s-a referit şi la lipsurile pe care le-a evidenţiat studiul în ceea ce priveşte informaţiile către populaţie. Acestea se referă la faptul că un procent mare din populaţie nu ştie că moartea cerebrală înseamnă deces şi că transplantul este gratuit.
El a adăugat că cele mai multe informaţii despre transplant se iau de la ştirile naţionale, şi acest lucru trebuie avut în vedere.
Cu prilejul marcării Zilei Naţională a Transplantului din România, la simpozionul organizat de Romtransplant şi Fundaţia pentru Transplant, s-a luat în discuţie problema donării de organe şi de ţesuturi umane, în contextul în care se constată o scădere a donatorilor aflaţi în moarte cerebrală.
În timpul dezbaterilor au reieşit opinii pro şi contra conceptului de acord prezumat, adică potenţialul donator să-şi exprime opţiunea de a dona organe încă din timpul vieţii.
Sondajul realizat a reliefat că 65,3% din populaţie susţine introducerea acestui acord.
Prof.dr. Irinel Popescu, directorul Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic, din cadrul Institutului Fundeni, director ştiinţific al Agenţiei Naţionale pentru Transplant, a subliniat că acest acord există în majoritatea ţărilor europene. El a subliniat că premisele de la care se pleacă sunt acelea că după un deces, familia este într-o stare cu totul deosebită şi solicitarea acordului pentru prelevarea de organe constituie un stres suplimentar, la care se adaugă şi opiniile heterogene din partea membrilor acestora.
Prof.dr. Irinel Popescu a spus că singura soluţie realistă este constituirea dosarului de refuzuri. Cei care se înscriu în acest dosar refuză să doneze organe, dar pe de altă parte nu este moral pentru că nu se ştie niciodată când cineva poate să ajungă pe o listă de aşteptare pentru donare de organe.
El a precizat că nu se face abuz atunci când se cere acordul prezumat pentru că familia este în continuare consultată în acest sens.
Directorul ANT s-a referit şi la lipsurile pe care le-a evidenţiat studiul în ceea ce priveşte informaţiile către populaţie. Acestea se referă la faptul că un procent mare din populaţie nu ştie că moartea cerebrală înseamnă deces şi că transplantul este gratuit.
El a adăugat că cele mai multe informaţii despre transplant se iau de la ştirile naţionale, şi acest lucru trebuie avut în vedere.
Cu prilejul marcării Zilei Naţională a Transplantului din România, la simpozionul organizat de Romtransplant şi Fundaţia pentru Transplant, s-a luat în discuţie problema donării de organe şi de ţesuturi umane, în contextul în care se constată o scădere a donatorilor aflaţi în moarte cerebrală.
În timpul dezbaterilor au reieşit opinii pro şi contra conceptului de acord prezumat, adică potenţialul donator să-şi exprime opţiunea de a dona organe încă din timpul vieţii.
Sondajul realizat a reliefat că 65,3% din populaţie susţine introducerea acestui acord.
Prof.dr. Irinel Popescu, directorul Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic, din cadrul Institutului Fundeni, director ştiinţific al Agenţiei Naţionale pentru Transplant, a subliniat că acest acord există în majoritatea ţărilor europene. El a subliniat că premisele de la care se pleacă sunt acelea că după un deces, familia este într-o stare cu totul deosebită şi solicitarea acordului pentru prelevarea de organe constituie un stres suplimentar, la care se adaugă şi opiniile heterogene din partea membrilor acestora.
Prof.dr. Irinel Popescu a spus că singura soluţie realistă este constituirea dosarului de refuzuri. Cei care se înscriu în acest dosar refuză să doneze organe, dar pe de altă parte nu este moral pentru că nu se ştie niciodată când cineva poate să ajungă pe o listă de aşteptare pentru donare de organe.
El a precizat că nu se face abuz atunci când se cere acordul prezumat pentru că familia este în continuare consultată în acest sens.
