Problema hemoragiilor postoperatorii este una foarte importantă, având în vedere repercusiunile ei asupra evoluţiei de după intrevenţie precum şi exacerbarea altor probleme medicale. Un alt aspect de luat în seamă este că prin prevenirea acestor sângerări vor fi făcute mari economii de masă eritrocitară şi sânge total nesesare corectării anemiilor posthemoragice, ceea ce la momentul actual înseamnă un procent de 20% din toată rezerva de sânge a sistemului sanitar.
După cum este bine cunoscut, mai mulţi factori din sistemul circulator intervin în reglarea procesului de coagulare, a agregării plachetare şi contractilităţii vaselor sanguine. Anormalităţi survenite la nivelul oricăruia dintre aceşti factori pot conduce la hemoragie sau coagulabilitate excesivă.
Analizele genetice, efectuate în cadrul studiului (care a cuprins 780 de pacienţi cu intervenţie chirurgicală pe cord şi hemoragie ulterioară) privind 19 polimorfisme de la 13 gene diferite etichetate ca fiind implicate în precipitarea sângerărilor, au arătat că 7 polimorfisme ale receptorilor de suprafaţă trombocitari, a proteinelor coagulante şi a enzimei de conversie a angiotensinei erau asociate în mod clar cu hemoragiile mai abundente postoperatorii.
