A fost odată un om din Smolian, care poate mai trăieşte, însă cine ştie? Cam aşa începe un articol publicat în cotidianul bulgar "Novinar" care încearcă să trateze cu ironie obiceiul medicilor de a cere "atenţii” financiare din partea pacienţilor
dar şi neajunsurile create de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Aşadar, cu siguranţă când omul din Smolian exista, am fost nevoit să scriu despre el - îşi continuă confesiunea autorul articolului. Omul îi acuzase pe chirurgi că i-ar fi uitat o foarfecă în stomac după operaţie. Aşa că s-a organizat o conferinţă de presă, pentru a da lămuriri despre obiectul pe care medicii i l-au lăsat ca amintire în burtă.
Atunci existau un număr nelimitat de foarfeci, tifonul nu costa nimic, mănuşile chirurgicale - dacă nu erau cumva uitate în stomacul vreunui bolnav - puteau fi luate acasă de către medic, pentru ca soţia lui să poată spăla vasele fără să-şi strice fineţea de mâini.
Numai că timpurile s-au schimbat! Casa de Asigurări a sosit cu ”tunete şi fulgere”… şi cu cât mai mult se amesteca aceasta în sistem, cu atât mai puţin se poate orienta bietul bolnav în labirinturile create de instituţie... În prezent, continuă Novinar, faptul cel mai important pe care a reuşit să-l impună Casa Naţională a fost că acum nu se mai uită bisturiuri în pacienţii operaţi, pentru simplul fapt că sunt pe... inventar.
În schimb, cei operaţi au început să sufere din ce în ce mai mult de amnezie. De exemplu, unul a uitat cinci sute de leva în cabinetul medicului chirurg, un altul a uitat pe masă o sticlă de whiskey şi un kilogram de alune. Se pare că bolnavul a cam început să uite cam tot ce are prin spitale. ªi asta pentru că ceva "nu e prea clar" din punct de vedere legal, iar medicul îi spune că s-ar putea face totuşi ceva din punct de vedere clinic, dar numai dacă pacientul înţelege că, la rândul său, trebuie să aibă… grijă şi el de medic. Iar bolnavul tocmai de aia e bolnav, pentru ca să înţeleagă. Aşa că se pune în situaţia doctorului şi începe o "uitare" prin cabinete, pentru că ştie că, dacă îl loveşte brusc amenezia şi uită ceva la medic, doctorul va lua ceea ce el a "uitat" şi atât pacientul, cât şi medicul se vor simţi mai bine.
Dacă nu te loveşte amnezia la timp, e posibil ca medicul în timpul operaţiei să-şi spună aşa: "Hm! De ce să nu-mi tai vreo doi, trei metri de maţe ca să am cu ce să-mi leg vrejurile de fasole şi roşii?"…Pacientul doarme, aşa că medicului nu o să îi ia prea mult timp ca să taie materialul de care are nevoie. Medicul îşi poate continua nestingherit pledoaria: "pot să-mi iau şi nişte pietre pentru zidărie, că doar am la dispoziţie rinichi, fiere". Ziaristul mucalit concluzionează: "numai pompă pentru udat să nu-şi îşi ia, pentru că astfel omul rămâne fără inimă". Dar poate că va trăi mai bine fără ea… Uitaţi-vă numai câţi oameni fără inimă trec pe lângă noi, conchide ziaristul bulgar. (Rompres)
