Locuitorii Insulei Okinawa, din arhipelagul nipon, trăiesc mai mult şi mai sănătoşi decât în toate celelalte colţuri ale Globului. Care sunt secretele lor? Acestea sunt dezvăluite într-o lucrare apărută de curând: "Le programme Okinawa
- Les secrets de la longévité" /(Programul Okinawa - Secretele longevităţii), de Patrick Denaud şi Dominique Pierrat, la First Editions/. Ziarista Marion Louis, de la săptămânalul feminin francez Madame Figaro, prezintă câteva fragmente într-o ediţie recentă a acestuia.
Concluzia prof. Suzuki? "Miracolul este că nu există niciun miracol." Secretul "okinawienilor" ar fi un amestec fericit de genetică, de alimentaţie, de exerciţii fizice şi de bucurie de a trăi, şi, pentru a atinge 100 de ani, ar fi de-ajuns să se numere până la şapte: şapte fructe şi legume, şapte kilometri de mers pe jos, şapte ore de somn, şapte idei sau emoţii pozitive pe zi.
Să ne schimbăm, oare, genele? Să trăim ca acolo? Imposibil, dar putem să împrumutăm de la ei câteva idei bune pentru a rămâne slăbuţi şi în formă cât mai mult posibil.
- Iniţierea în harahachi bu: altfel spus, în arta "foamei uşoare". Nu trebuie să ne ridicăm niciodată de la masă cu senzaţia că avem burta prea plină. Locuitorii din Okinawa consumă aproximativ 1.800 de calorii pe zi, faţă de 2.300, în Franţa, şi 2.500 în Americi.
- Îndrăgirea diversităţii... şi a culorii. Prof. Suzuki a calculat că locuitorii din Okinawa consumă, în medie, 206 alimente diferite, dintre care 38, în mod regulat. Printre acestea, multe fructe şi legume proaspete. Pentru a proceda aşa cum trebuie, ar trebui să găsim, zilnic, în farfuria noastră, alimente albe, albastre sau negre, galben-portocalii, roşii şi verzi. A îmbătrâni bine este o întreagă artă... de a trăi.
- Uşurarea meniului zilnic: puţină carne, mult peşte, cereale integrale şi plante... În clipa bilanţului, grăsimile nu reprezintă decât 25 la sută din alimentaţia lor, faţă de 35-40 la sută, în Franţa. Pentru a reuşi, prof. Suzuki propune ca una din două mese să fie vegetariană.
- Renunţarea la desertul tradiţional de la sfârşitul mesei. Trebuie, însă, să ştim să savurăm un mic produs de patiserie din când în când, cu o cană de ceai. Să notăm şi faptul că, în Okinawa, se mănâncă mai puţin sărat decât în restul Japoniei. Iar dacă sake-ul /rachiul slab de orez/ rămâne sfânt, abuzul nu este bine văzut.
- Cultivarea grădinii. Pe insula vieţii îndelungate, oamenii fac multă mişcare. Iar atunci când nu merg, dansează, fac karate sau sportul preferat: grădinăritul.
- Rămâneţi zen. Stres, singurătate? În acest port al liniştii însorit şi scăldat de mare, viaţa socială, familia şi sărbătorile servesc drept Prozac colectiv. Prof. Suzuki a remarcat faptul că locuitorii din Okinawa râd mult şi nu îşi fac sânge rău. Atunci când tensiunea creşte, unul dintre ei, Fumiyasu Yamakawa, are un truc infailibil: strigă foarte tare şi foarte mult timp în faţa oceanului, pentru a elibera energiile negative, după care expiră de mai multe ori adânc pentru a da afară aerul "deprimat" din plămâni. Dacă nu, rămâne judo-ul, Shiatsu /un stil de masaj fondat în Japonia prin combinarea unor tehnici/, Qi Gong-ul ori... Sudoku /un joc pentru copii/.
- Consumarea de ceai: negru, verde sau alb, căci are - din belşug - antioxidanţi protectori. Dar nu mai mult de 4-5 ceşti în decursul zilei, de preferinţă la scurt timp după masă. (Rompres)
