Potrivit unui studiu realizat de o echipă de cercetători britanici, animalele mari "se pricep" mai bine să aelimine virusurile cauzatoare de cancer din ADN-ul lor.
Speciile mari tind să trăiască mai mult şi să aibă mai multe celule decât animalele mici, ceea ce în principiu înseamnă că au un risc mai mare să dezvolte o formă de cancer în timpul vieţii.
Cu toate acestea, speciile mari nu au rate mai mari de cancer decât speciile mici - o observaţie cunoscută ca "Paradoxul Peto", după numele celebrului epidemiolog de la Oxford, Sir Richard Peto, care a remarcat prima dată fenomenul în anii '70.
În prezent, un studiu realizat pe genomurile a 38 de specii de mamifere, variind ca mărime de la şoareci, la balenă albastră, a oferit o explicaţie parţială paradoxului, dovedind că animale mari "se pricep" mai bine la eliminarea virusurilor cauzatoare de cancer din ADN-ul lor.
O echipă de oameni de ştiinţă de la Universităţile Oxford, Glasgow şi Plymouth a analizat genomii pentru secvenţele de ADN ale retrovirusurilor endogene - virusuri capabile să integreze ADN-ul lor în ADN-ul cromozomilor umani.
Cercetătorii au descoperit că a existat o relaţie inversă între numărul de retrovirusuri endogene - "relicve" ale infecţiilor virale după milioane de ani de evoluţie - şi dimensiunea speciilor în cauză. Cu alte cuvinte, cu cât mai mare era animalul, cu atât era mai mic numărul de relicve virale descoperite în genomul său.
Sursa: AGERPRES
